Nine. Povestea unui regizor disperat, un regizor care mai are zece zile până la începerea filmărilor noului său film, și care încă nu are un scenariu.

Toată lumea îi spune ”Maestro”, și așteaptă cu nerăbdare începerea filmărilor la ceea ce se anunță un film incredibil. Doar el, Guido Contini, știe că de fapt... de fapt e într-o pană mai mult decât acută de idei. Consumat, nedormit, veșnic în fum de țigară, se aruncă în brațele amantei sale focoase. Soția află, el încearcă să o îmbuneze... însă cu cât se apropie ziua în care încep filmările, cu atât totul devine mai apăsător și mai confuz pentru Maestro. Things happen, people sing, things happen și avem generic de final.

Până la urmă putem spune că este povestea unui personaj care se autodistruge prin viciile sale și prin incapacitatea de a lua decizii corecte. Sau putem spune că e povestea unui ratat care are fantezii cu femei. Ei, oricum am privi povestea, un lucru e sigur, se cântă și se dansează chiar foarte bine.

Eu nu am fost prea mulțumit de film, pe alocuri mi se părea al naibii de plictisitor și povestea irelevantă, așa că pentru mine au contat mai mult momentele muzicale, doar de aia am și hotărât să merg la cinema. Momentele muzicale, destule la număr, produsul imaginației ratatului regizor (mă refer la personajul principal) te scot din povestea searbădă a vieții lui într-o lume plină de culori, forme frumoase și cântec.

Primul moment muzical impresionant a fost cel al lui Stacy Ferguson (Fergie de la Black Eyed Peas) care s-a îngrășat vreo opt kilograme pentru a o interpreta pe Saraghina. Foarte frumos momentul, piesa ”Be Italian” e grozavă și interpretarea la fel (cine s-ar fi gândit că se poate folosi nisipul în așa fel?).

Marion Cotillard are parte de două cântece în film, dintre care unul, Take it all, a fost nominalizat la Oscar. Marion a fost actrița ce a jucat cel mai bine în tot filmul, mie așa mi s-a părut. De fapt a fost cam singura care a și avut ce juca. Sunt curios dacă la Oscaruri ea va cânta piesa și, dacă da, dacă va avea aceeași coregrafie :D

O surpriză plăcută a fost Kate Hudson și al ei Cinema Italiano. Kate, cine ar fi crezut? Nicole Kidman pozează în actrița incredibil de frumoasă și ne cântă o piesă lentă, drăguță și de corazon. Parcă mai văzusem și în Moulin Rouge aceeași chestie... deși nah, acol era roșcată și aci e blondă. Penelope Cruz ne arată încă o dată că rolurile de amantă (ca să nu mă exprim altfel) o prind foarte bine, iar Sophia Loren apare scurtuț în film, are și ea o parte muzicală ca să nu se supere.

Momentele muzicale ce au fost greu de urmărit au fost cele două piese ale lui Daniel Day-Lewis și momentul lui Judi Dench. Nu din cauza vocilor nu mi-au plăcut ci din cauza versurilor. Deloc aerisite, deloc melodioase, un amalgam de cuvinte alipite, uneori prostește, deseori greu de înțeles.... noroc cu subtitrarea.

Repet, am mers la film pentru muzică și pentru dans. Iar la capitolul ăsta nu m-a dezamăgit, momentele muzicale sunt bine făcute, bine filmate, costume faine, coregrafie pe măsură, o minunăție din punct de vedere acustico - vizual, sau, după cum spunea Raluk, ”un adevarat desfrâu muzicalo - stilistico - vizual”.

Așa că Nine este un film care se merită văzut pentru muzică, lumini, atmosferă, costume, dans, pentru Marion, Nicole, Fergie și Kate, și în nici un caz pentru a urmări povestea regizorului distrus.

PS: reascultând muzica din film, parcă începe să îmi placă din ce în ce mai mult :D

Amy MacDonald se întoarce cu un nou album, ”A Curious Thing”, album ce se va lansa pe la mijloc de martie. Primul single, care are în sfârșit parte de videoclip, este la piesa ”Dont't tell me that it's over”.

Suna tare bine, can't wait for more :)

Nu au trecut decât nouă zile de când salina de la Turda a fost redeschisă (deci asta se întâmpla pe 22 ianuarie), la eveniment fiind prezente multe fețe importante din care cei mai cunoscuți ar fi nenea Boc și tanti Udrea.

1. Galeria de acces în mină. 2. Privire de ansamblu în mina Rudolf. Se vede amfiteatrul, roata cu gondole, terenul de sport, tobogane, minigolf. 3. Liftul (lumini albastre) și scările (portocaliu) de access în mină

O scurtă vizită în camera dispozitivului de extracție (care era pus în funcțiune pe vremuri cu ajutorul unor cai) și apoi am pornit spre sala principală, mina Rudolf, de formă trapezoidală. De sus privești totul, de aproape de tavanul încăperii, și rămâi impresionat de ce ți se arată. După cum spuneam, am ajuns dimineață la salină, așa că nu am prins aglomerație și am coborât în mina Rudolf folosind liftul panoramic, desprins parcă dintr-un film SF (eu mă gândeam la Terminator 4 sau la Paycheck). 40 de metri am avut de coborât cu liftul triunghiular și pe toată durata coborârii am privit uimit rezultatele renovărilor efectuate din fonduri europene (aprox 6 milioane de euro s-au investit).

Insula din mina Terezia. 1. Vazută de sus. 2. Văzută de pe pod.

Vedere din barcă: podul și insula.

Nu știu ce planuri aveți voi pentru finalul de săptămână, însă astrele vă pregătesc ceva. Sună bine, nu? Nu, nu e vorba de vreo moștenire fabuloasă de la un unchi îndepărtat (nu se poartă doar moșteniri de la mătușe), nici de un traseu de genul ax+b (cu a strict pozitiv) al carierei și nici vreo altă chestie inventată de Nety, Betty sau de altă expertă în ale literaturii fanteziste.

Azi noapte a avut loc un teledon pentru victimile cutremurului devastator din Haiti, Hope for Haiti. În timpul celor două ore de emisie (8-10pm US time, 3-5am ora României) artiști precum Bono și Jay Z, Sting, Shakira, Madonna, Crow, Urban si Kid Rock, Coldplay, Beyonce sau Mary J Blige au interpretat diverse cântece, iar celebrități precum Sigourney Weaver, Reese Winterspoon, Julia Roberts, McSteamy sau Steven Spielberg au răspuns telefoanelor primite de la cetățenii ce doreau să facă o donație.

Foarte bine gândite reclamele de la Discovery Channel. ”Reveal the secrets” spun ei, și au creat trei print-uri în care au ascuns câte un mesaj.

Nu, nu e un cuvânt inventat, ci este un termen folosit pentru a descrie un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu, un comportament care vă dați seama că nu are cum să fie decât neproductiv și inutil.

Dacă vă e greu să înțelegeți din definiție ce vrea a spune, vă ajută mai jos Ellen DeGeneres să înțelegeți mai bine:



Apropos, nu aveai ceva treabă de făcut? :P :))