Prima dată nu se uită niciodată. Evident, eşti curios, eşti speriat, eşti panicat, eşti entuziasmat, şi îi asculţi pe ceilalţi cum îţi dau sfaturi, cum îţi povestesc din experienţa lor. Şi apoi de-abia aştepţi for it to happen. Ce mi s-a spus mie? "O să ţi se facă rău", "Să ţii o piatră în gură", "Să stai la fereastră", "Să nu îţi fie frică"......

Je pars, oui, je pars pour deux semaines. Undeva unde o parte din versurile piesei se vor adeveri ;) A bientot!



"Un rendez-vous d'octobre au bord de la Tamise

Et deux cœurs se retrouvent dans la nuit qui frissonne"

Versurile complete aici.

PS: nu uitati de sondajul din dreapta. :D Rezultatele la sondajul anterior aici.

Greu dom'le cu hainele astea. Dacă nu ai grijă ori intră la apă, ori se încreţesc, ori iese culoarea, ori cine ştie ce se mai întâmplă. Tocmai de aceea producătorii au pus pe etichetă nişte indicaţii, dar nu în cuvinte ci în imagini. Descifratul lor nu e mare lucru .... dacă ştii ce înseamnă fiecare simbol :p

Nu-i aşa că e uşor? Acum nu o să mai fiţi în dubii dacă puteţi folosi înălbitor pe o haină sau dacă o puteţi usca în uscător. Well, e uşor pentru că sunt semnele de bază. Există încă nişte simboluri adiţionale, probabil pentru te miri ce haine de la case de modă, făcute din materiale gingaşe (la finalul postului e link spre poză).

Bine spunea cineva la un moment dat că firmele pun restricţii mai mari pe etichetă pentru ca să nu poată clientul să se plângă prea mult. De exemplu, am luat un tricou pe care scria "handwash only" şi cumva, no idea how, a ajuns tricoul în maşina de spălat, cu alte haine. Nu a păţit nici pe dracu. :D (Ăsta e un caz fericit, do not try this at home :p ).

O lista mai detaliata aveţi aici.

Cu toţii am auzit de trupele ruseşti cum au intrat în Georgia, ceva cu Oseţia de Nord (sau Sud?), armată, tancuri, oameni morţi, răniţi, alea alea. Cu toţii am auzit. Inclusiv un americam care s-a cam impacientat şi a pus următoarea întrebare pe Yahoo Answers :D (şi ce spelling de toată minunea)


via VisUrat.

Acum 50 de ani a venit pe lume o fetiţă. Nimeni nu s-ar fi gândit că rebeliunea adolescentină ce a făcut-o să plece la 17 ani la New York va dura sau că va da naştere unui asemenea destin.

Succesul nu a venit foarte uşor, ci după nenumărate încercări. Cursuri de dans, toboşar, chitarist, iar apoi solistă. Casele de discuri nu au fost prea impresionate, şi după primele piese lansate criticii îi preziceau un viitor foarte scurt, de doar câteva luni în industria muzicală. Boy, were they wrong. Spre deosebire de majoritatea artiştilor din anii 80 care au cam dispărut din peisajul muzical, retrăgându-se treptat nereuşind să se adapteze vremurilor, Madonna a refuzat plafonarea, căutând mereu lucruri noi, teme noi, idei noi. Doar aşa a reuşit să rămâna mereu în atenţia publicului, printr-o continuă reinventare.

Şi cum a reuşit să rămână atâta vreme on top of it all? Ce anume calităţi au determinat un asemenea succes? Nu are cea mai strălucită voce din lume, nu e cea mai bună dansatoare din lume, nu e cea mai buna textieră din lume.... then what? Eu aş spune că isteţimea şi ambiţia au dus-o aşa departe. A ştiut mereu cu cine să lucreze pentru a crea un sunet nou şi potrivit textelor şi ideilor sale. Şi-a dat seama că nu trebuie oferit publicului un cântec, ci un pachet întreg: parte audio şi imagine. A creat videoclipuri reprezentative şi memorabile pentru piesele sale, a venit cu o temă nouă din punct de vedere imagistic pentru fiecare album, şi a transformat un banal concert pop într-un spectacol artistic.

Cum ar spune americanii, "she raised the bar" în ceea ce înseamnă turnee, prezentare artistică. După 25 de ani de carieră încă e sus pe val şi le arată tuturor cum se face show.

So, cine este Madonna? Madonna este o cântăreaţă, artistă, dansatoare, actriţă, scriitoare, regizoare, producătoare, directoare, mamă, soţie, fiică, soră, noră. O femeie care e stăpână a propriului destin şi căreia nu i-a fost deloc frică de schimbare, din contră, o femeie care a căutat mereu schimbarea şi inovaţia.


Cum e Madonna la 50 de ani? Într-o formă de zile mari! Pregătită să înceapă un nou turneu mondial ("Sticky and Sweet") pe 23 august la Cardiff.

Happy Birthday, M!

PS: în partea dreaptă a paginii este un sondaj nou în care puteţi vota piesa preferată din repertoriul Madonnei. Dacă piesa nu se regăseşte printre opţiunile sondajului, lăsaţi un comentariu cu numele acesteia ;) --------->

La fiecare doi ani în capitala Belgiei apare un covor imens realizat din begonii. Tradiţia a început în 1971 când, văzând un covor de flori în oraşul Audenaarde, doi consilieri municipali au hotărât ca şi în Bruxelles să se realizeze un covor floral.

Proiectatul unui asemenea covor (aprox 25x75m) nu durează două zile, precum ar crede unii, ci cam un an de zile. De fiecare dată se alege o temă, se face un concurs de proiecte, se alege cel mai bun, se realizează o machetă la scară redusă, apoi se face o analiză completă a necesităţilor şi se dau comenzile pt begonii (pentru un asemenea covor este nevoie de aprox 700.000 flori). Cu o săptămână înainte se încep lucrările de amenajare a pieţei, montatul foliilor protectoare, iar în ziua Z instalarea covorului durează cam 3-4 ore.


În ultimii ani am văzut că în covoare au fost introduse şi elemente noi precum platforme rotitoare (2006), fântâni arteziene (1994) sau chiar copăcei (2002).

Anul acesta s-au folosit 1.000.000 de begonii pentru a realiza covorul, iar motivele folosite au fost crinul si arhanghelul Mihail (sfântul patron al oraşului)

Citiţi mai multe despre temele alese pentru covoare: aici.
2008 pictures from here and here.

Mă gândesc că pentru o pensionară dispariţia piticului din grădina cu flori din faţa casei este foarte tulburătoare ("How could they kidnapp Murphy??"). Presupun că tare tristă a fost şi Eve Stuart-Kelso când nu a mai găsit piticul ei în grădină. Bummers!

Ei bine, după şapte luni de absenţă piticul a revenit în faţa casei. Doamna s-a speriat când a văzut o cutie neagra lângă el, crezând că e o bombă, însă nu mică i-a fost mirarea să vadă că de fapt piticul ei s-a întors cu un album foto în care au fost 48 poze cu Murphy în diverse locaţii din lume: Africa de Sud, Swaziland, Mozambic, Noua Zeelandă, Australia, Singapore, Thailanda, Cambodgia, Vietnam, China, Hong Kong şi Laos.

În album era şi un bileţel care explica dispariţia lui Murphy: "There's more to life than watching daily commuter traffic and allowing passing cats to urinate on you." :D

Foarte tare Murphy ăsta. În excursia sa a fost însoţit doar de un individ numit "The Bear" (probabil bodyguardul lui :p ).

Isn't that a nice surprise?

More here.

Ce este o grădină zoologică? Uhm, uhm, uhm. Cu siguranţă nu este un loc unde mergem ca să hrănim animalele. Cu asta sper că suntem de acord. Din păcate sunt destui oameni care nu înţeleg lucrul ăsta şi se comportă la Zoo precum animale. Urlă, fac feţe-feţe, provoacă animalele, aruncă cu mâncare, cu pietre chiar, încearcă să atingă animalele ("look mom, it is eating right form my hand") şi apoi îi vedem la ştiri fie cu membre lipsă fie cu o viaţă lipsă. Nu înţeleg cum pentru unii viaţa nu are prioritate şi cum pot ignora toate marcajele din zoo.

Şi am ajuns unde vroiam, la marcaje. Am găsit poze din grădini zoologice din lume, care de care cu panouri de atenţionare mai interesante.

Mă distrează prima poză. Pare-se că au stat şi au căutat toate sinonimele posibile ale verbului "a irita", ca să fie siguri că lumea înţelege despre ce e vorba :p


Find more here.

Well, de prin martie au început lucrările de reabilitare ale pieţei Avram Iancu din Cluj-Napoca. Termenul iniţial a fost depăşit (vreme nefavorabilă), şi astfel 10 august a devenit noul termen de predare a lucrării.

Ştiam că deja fântâna funcţionează (de la început de iulie au testat-o) aşa că mare îmi fu mirarea că încă nu i se dă drumul. Într-adevăr, schimbatul pavajului cu introducerea unor becuri între dale din loc în loc (mi se par cam aiurea plasate plus că sunt uşor elevate, which means quite a short life), schimbatul stâlpilor de iluminat şi al băncilor ia ceva timp, înţeleg.

Un lucru ce mi s-a părut tare ciudat de când au început lucrarea era interiorul fântânii, un mozaic albastru cu alb de toată frumuseţea de zici că erai la ştrand. Nu se potrivea deloc cu piaţa, iar când am văzut şi pavajul pus, chiar că nu se vâjeau culorile.


Trecând ieri pe acolo, că poate poate au respectat termenul nou şi au terminat lucrarea, as promised, pe 10 august, găsesc muncitorii la fântână, muncind de zor. Aplicau plăci de marmură (cred că marmură era) maro-portocalie pe pereţii fântânii. Am rămas mască. Dar m-am dus şi i-am întrebat când a fi gata. Un nene tare supărat (pe o altă echipă care nu adusese nu ştiu ce materiale) mi-a spus, în timp ce pregătea cu mixerul adeziv pentru plăci într-o găleată, că în cel mai bun caz pe marţi e gata.

We shall see about that. :D

De ceva zile încoace un clip de pe youtube se răspândeşte cu repeziciune pe bloguri. În clip vedem o instalaţie cu apă dintr-un mall de undeva din China. Şi toată lumea rămâne gură-cască. Well, da, e impresionant ce vedem, însă lumea crede că tehnologia e nouă, când colo tehnologia asta e folosită de ani buni. Nu sunt sigur de unde sunt cei cărora le-a venit prima oara ideea, însă am văzut că firme specializate în această joacă cu apa sunt peste tot în lume.

Jocul acesta cu apa presupune costuri ridicate, şi asta datorită echipamentelor de care este nevoie pentru a putea crea jetul de apă perfect. Nu e mumbo-jumbo ceea ce vorbesc. În jetul de apă ce iese în mod normal dintr-un furtun sunt diverşi curenţi, astfel că apa se împrăştie în stânga şi în dreapta. Pentru a putea folosi jetul de apă pentru a crea ecrane sau perdele de apă, apa din jet trebuie să aibă un curs laminar. Sunt diverse metode, una mai bună (şi mai scumpă) decât alta. Cea pe care am văzut-o eu explicată presupunea montarea unei mufe la capătul furtunului, apa trecând întâi printr-un material spongios (ce elimina turbulenţele) iar apoi printr-un set de tuburi foarte înguste şi paralele ce asigurau un curs unidirecţional şi sincron. Nu trebuie uitat faptul că şi gura de ieşire din tub/furtun trebuie să aibă buzele netede şi în formă de V (altfel degeaba investim în materiale şi mufe). Jetul astfel obţinut are o direcţie clară, unică, nu are imperfecţiuni, striaţii sau devieri. E un jet compact ce seamănă cu un cilindru de sticlă.

Ei bine, pentru a crea o perdea de apă nu e de ajuns un jet de apă, you need many many more. Se creează un sistem astfel încât în partea sa superioară să fie amplasat un tub prin care să circule apa (evident că plin de material spongios şi tuburi mici şi paralele) care să aibă în partea sa inferioară un set de tuburi mici , verticale şi coliniare prin care să curgă apa. Înainte să se dea drumul instalaţiei ne asigurăm că la baza instalaţiei apa e captată şi reintrodusă în circuit fără a face o baltă imensă pe jos (există un mecanism special astfel încât pierderile de apă să fie reduse spre zero).


Bon, aşa creăm o perdea simplă, ce funcţionează ca un ecran, pe ea putând fi proiectate imagini video sau lasere. Dacă vrem ceva mai complicat şi mai interesant va trebui să investim mai mult, şi anume vom dota fiecare tub micuţ din partea de sus a aparaturii cu sistem de pornit/oprit. În acest fel vom putea controla jetul şi vom putea trata ecranul de apă ca pe un ecran normal pe care vom putea scrie sau reprezenta orice imagine controlând jeturile. Cu cât jeturile sunt mai subţiri şi mai dese cu atât imaginea va fi mai de calitate, cu margini bine definite (evident, that costs more).

Ceea ce am văzut în mallul din China e o instalaţie de dimensiuni medii. Să vedeţi ce fain e când gândeşti la scală mare. Aquatique Show au fost contractaţi pentru a crea o perdea imensă de apă la Palais Omnisport Bercy din Paris pentru finalul unui concert, perdea aşa de mare încât să separe scena de public. Nu mă am cu aproximatul distanţelor dar aş spune că avea în jur de 14mx30m. Gândiţi-vă numai de câtă apă era nevoie. Iniţial folosită ca ecran de proiecţie, iar apoi pentru a scrie cuvinte, iar spre final pentru a desena o siluetă feminină. Foarte bună idee de a încheia concertul cu un moment aşa puternic dpdv vizual ;)


So, vedeţi câte se pot face folosind apa? ;)

More infos: Mad Scientist, Alfresco.

De data asta cei de la PCNews organizează un concurs. Pentru a nu fi un banal concurs "scrieţi un eseu pe temă dată", cei de la PCNews au gândit concursul pe două principii: premii atractive şi mister.


Spuneam de premii. Da, premiile sunt într-adevăr atractive, bani (ciudat că premiul cel mare e undeva între 500 şi 5000 de euro; makes you wonder) şi multe multe produse de pe site.

Pe lângă premii, concurenţii sunt atraşi în joc, precum insectele de becul aprins, de lipsa de detalii. Nimeni nu spune cum trebuie să arate postul cu care intri în concurs (poate avea un singur rând "mă bag şi io la un concurs", sau poate fi mai elaborat), iar condiţiile de participare le primeşti pe mail.

Bine gândit concursul aşa. Se ştie că misterul atrage (câte pisici au murit din curiozitate!!! :p ) şi după cum se vede, funcţionează, deja înscriindu-se peste douăzeci de oameni.

Ceea ce nu înţeleg eu e de ce adresa de mail nu este de genul "adresademail@pcnews.ro". De ce este o adresă de gmail. Weird. La punctul ăsta cred eu că vor pierde un pic întrucât o adresă @pcnews.ro oferea o încredere mai mare. Oh well, asta înseamnă şanse mai mari pentru noi :p

So, i am in. Şi sper să vă scriu peste ceva vreme că am câştigat premiul cel mare :D

Cine nu a auzit de "Rolling Stone", faimoasa revistă de muzică ce are peste 40 de ani de istorie? Pornită din SUA, revista a ajuns de-a lungul anilor să aibă şi variante locale în diverse ţări. Primele ţări care au avut propria versiune a revistei au fost Australia (1969), Germania (1994) şi Argentina (1998), urmate îndeaproape de Spania, Franţa, Italia, Rusia....

Cea mai nouă ediţie internaţională a revistei apărut la începutul anului 2008. Ediţia indiană. Pentru a marca evenimentul şi pentru a evidenţia caracterul regional al revistei (adică faptul că o ediţie indiană nu înseamnă doar traducerea articolelor din ediţia-mamă ci şi prezenţa artiştilor indieni în paginile revistei), patru artişti au fost contractaţi pentru a crea, pe pânză, câte un poster promoţional pentru revistă.


Astfel, cei patru artişti, Batik, Kantha, Madhubani şi Zardozi, au luat patru imagini reprezentative ale unor staruri consacrate şi, folosind diverse materiale şi tehnici (vopsit pânze, cusut mărgele...), le-au integrat în peisajul indian. Aşa au ajuns Jim Morrison, 50 Cent, Madonna şi Bob Marley, după nenumărate apariţii pe coperta RS US, să promoveze ediţia indiană a revistei. După cum vedeţi, patru artişti, patru abordări diferite (which is good).

Pentru a le vedea mai mari, click here: Jim Morrison, 50 Cent, Madonna, Bob Marley.

Vouă care dintre cele patru vă place mai mult şi de ce?

Din seria "Ce aş face de aş fi o/un ... " avem următoarele printuri. Am văzut până acum foarfece introduse în reclamele unor produse (Pantene, ziare, reviste de modă, creatori de modă), însă nu am văzut până acum reclame la foarfece.

Cei de la Mischief Scissors au ales să nu folosească variantele clasice în care să pună foarfeca lângă o cutie de pepsi tăiată în două, sau lângă o nucă spartă, ci au mers spre o latură mai funny şi care cu siguranţă rămâne în mintea potenţialului client.


via AdsOfTheWorld.

De la DivercityCafe aflu azi de noua piesa ce poarta semnatura lui Pink. "So what" e primul single de pe urmatorul album Pink, album ce va fi lansat pe 28 octombrie. Mie imi place mult piesa, si de-abia astept albumul. Clipul va aparea pe 22 august ;)

Nu ştiu ce efect are asupra unei persoane. Eu ce e drept am folosit un singur şerveţel, aşa cum ziceau ei, însă apoi am folosit aparatul de uscat cu jet de aer cald :D Aşa că inevitabil apare întrebarea: cum e mai bine pentru planetă? Să folosesc două sau trei şerveţele sau să folosesc aparatul cu jet de aer? Hmmmm... Că cealaltă variantă (să nu foloseşti niciuna, adică nici măcar să nu te speli pe mână) nici nu intră-n discuţie.

Ce au în comun Harry, Stan, Fred şi Paul? Nicio idee? Hmmm, vă spun eu atunci. Cu toţii sunt mici, coloraţi şi suprinşi în ipostaze dramatice (şi chiar dureroase) de cei de la Suck UK.


Păi Harry săracul e spânzurat de întrerupătprul unui bec, Stan a fost strivit de o cană diabolică, Fred a fost străpuns de un pix iar Paul este agresat mereu de persoane stressate.

Mie îmi place cel mai mult de Stan şi de Fred. Partea nasoală e că Stan vine singur, fără cană, şi nu cred să aibă acelaşi efect cu o cană fără acea privire evil :D

Mai multe despre fraţii ghinionişti dar şi despre alte produse, pe SUCK UK.