Asus în stânga, Asus în dreapta. Cei de la PcNews tot despre Asus vor să vă vorbesc. Şi nu va fi ultima oară. :|

Văzut modele de Asus, denumite Lamborghini. Intel Core 2 Duo. Că aşa e cerinţa. Uitat peste specificaţii... hmm, ok. Uitat la înfăţisare... wtf is that?? Uitat la preţ... WTF is that?? O hidoşenie ca asta să coste peste o sută de milioane?


Când cu doar 30% din preţ îţi cumperi un laptop cu o configuraţie mult mai bună. Şi mult mai arătos, ca frumosul 1535.

Unele lucruri chiar nu le pot pricepe :|

Articol scris pentru concursul PcNews.

Franţuzoaica mea dragă, Zazie, va scoate în două săptămâni un album Best of. Două cd-uri cu 36 piese remasterizate, patru piese live (din turneul Totem live 2007) şi două piese noi, precum şi un dvd cu clipurile sale.


Promovarea colecţiei revine în sarcina noului single, FM Air, care este o îmbinare perfectă a tuturor cântecelor ei. Versurile te duc prin cuvinte şi construcţie spre diverse piese de pe albumele precedente, iar clipul la fel.... Găseşti în clip un pic de "Zen", "Larsen", "Rodeo", "Rue de la paix", "Adam et Yves", "Toc toc toc", "Tous des anges", "Je suis un homme", "J'etais la", "Tout le monde" ...

"Zest of Zazie" out nov 17th.

Să vă spun cum stă treaba asta cu laptopurile. De când am fost prin magazine cu un prieten ce îşi căuta laptop şi mă uitam cu el să văd care configuraţie e mai convenabilă au început şi mie să mi se mişte nişte rotiţe. Aş vrea şi eu unul. Iniţial era aşa un gând surd, ca urletul unui om captiv de două zile într-o grotă ascunsă la marginea pădurii, dar pe măsură ce timpul a trecut, toate frustrările mele legate de actualul calculator au început să prindă glas şi să facă larmă mai mare.

Am văzut multe laptopuri în ultima vreme, unul mai interesant decât celălalt, însă cel ce mi-a atras atenţia este Dell Studio 1535. Recunosc, prima dată m-a prins cu wallpaperul verde ce îl avea în pozele de pe site... Mda, la o primă vedere pare cam scump însă reprezintă un upgrade important faţă de configuraţia mea prezentă.

Cel mai important aspect ar fi mobilitatea, căci până la urmă asta e şi principala calitate a unui laptop. Ei, eu în ultimii trei ani am fost cam fix şi dependent de legătura permanentă cu o sursă de electricitate, neavând baterie la micuţul meu notebook. Un pic de neatenţie, un pic mai mult tras de cablu şi întunecat devenea ecranul. Chiar ieri, mutându-l de pe birou pe pat, în timp ce rula un film, am fost un pic neatent şi s-a stricat rola....

Spuneam upgrade. Da, Dell-urile de care vă povestesc au ditamai RAm-ul de până la 4GB, HDD-uri de până la 320 de GB (like Hello, gorgeous!), nişte procesoare de 2100MHz (vă rog eu, nu mai citiţi Mâhâzi, ăştia sunt MegaHerţi) şi o placă video ce face faţă la provocări grele (ATI Mobility Radeon HD 3450) (mă rog, nu încercaţi cele mai noi şi pretenţioase jocuri că nici chiar aşa).


Nu pot trece peste aspectu-i. Stilat, elegant, merge şi ca bussiness şi ca laptop pentru student. Primul lucru ce l-am observat a fost diferenţa de înălţime între partea din faţă şi cea din spate care face ca platoul superior ce conţine tastele să fie înclinat la un unghi simpatic (şi comfortabil). Şi dacă tot suntem la partea cu tastele, deşi nu pare prea fain să ai o tastă Enter micuţă, mi-a plăcut să aud de tastele care se iluminează pe întuneric. Se mai întâmplă uneori să stau târziu în noapte la calculator, şi nu întotdeauna e uşor de găsit toate tastele :p Ce altceva mai vedem la frumosul ăsta? Unitatea optică de tipul unei fante care devorează orice cd-dvd (ei, îl primeşti întreg şi nevătămat înapoi), un cititor de amprente (asta da securitate, nu o parolă de 8 caractere) şi o cameră video 2mp incorporată sus sus de tot, deasupra monitorului.

O ultimă incursiune în ceea ce înseamnă Dell studio 1535 ne aduce în atenţie faptul că harddiskul are o viteză de accesare mare, funcţionând la 7200 de rotaţii, placa wireless tip N (mă rog, draft de N, întrucât varianta finală N va fi lansată în 2009, dar şi aşa, wireless N înseamnă ditamai viteza), prezenţa unui sistem audio performant, surround, şi a unui slot HDMI (High Definition baby!).

Mai multe nu pot să vă spun. Nu pot să vă spun cât de rapid este, cât de gălăgios/silenţios este, cât de mult se încălzeşte, cât de uşor e de folosit telecomanda şi sistemul de citire a amprentei, cum se aude sunetul şi cum merg jocurile. Nu am cum să vă spun toate astea deşi tare aş vrea. Poate o să vină şi ziua în care voi putea scrie despre toate aspectele de mai sus în cunoştinţă de cauză.

Până atunci nu pot decât să-l privesc cu jind...


Articol scris pentru concursul PcNews.
Poze de aici, aici şi aici.

"Dimineata cand Dumnezeu a deschis o fereastra in RAI, m-a vazut pe mine si m-a intrebat: Copilul meu, care este marea ta dorinta pt. azi? Iar eu i-am raspuns: Doamne te rog sa ai grija de persoana care citeste acest mesaj, de familia ei, si de prietenii sai speciali. Ei merita asta si ii iubesc foarte mult. Iubirea lui Dumnezeu este ca un ocean, ii poti vedea inceputul dar nu si sfarsitul. Acest mesaj este valabil din ziua in care il primesti. Trimite asta la toti din lista ta. Ceva bun se va intampla cu tine maine . Ceva pe care tu asteptai de mult sa ti se intample. Nu rupe acest lant !!! "

Da, e drăguţ că vă gândiţi la cei dragi vouă (am primit de prea multe ori massul ăsta azi) , însă......

Ce observăm? Că Dumnezeu a trebuit să deschidă o fereastră în RAI. O presupunere absurdă a unui muritor cum că în Rai ar exista ferestre, continuată cu "şi m-a văzut pe mine". Da' unde mumă-ta erai tu de te-o văzut tuma pe tine? Că nu cred că erai şi tu în Rai, că mai nainte erai online (aşa conexiuni bune sunt acolo?), doar nu făcuşi un stop. Şi atunci unde erai? Dacă e să accept presupunerea că ar exista ferestre în rai, apoi cu siguranţă o fereastră deschisă în Rai ar da spre o curte interioară sau spre o grădină din Rai, nu spre Terra. Şi chiar şi de ar da spre Terra, distanţa ar fi prea mare ca din prima tocmai pe tine să te vadă D. O variantă mai acceptabilă, deşi deplasată, ar fi "Dumnezeu a deschis o fereastră şi apoi m-a văzut pe mine pe monitoarele sale de supraveghere a vieţii de pe Terra", însă asta nu explică sonorizarea. Iar singura variantă mai normală şi care să le îmbine pe toate îmi pare a fi: tu eşti de fapt în Italia, în faţa studiourilor RAI unde, în pauza filmărilor unor scene biblice, actorul îmbrăcat în Dumnezeu deschide o fereastră şi apoi tu te-ai emoţionat şi ai leşinat...

Să mergem mai departe, la dialog... Tu în momentul respectiv ştiai că o să scrii un mesaj la care îi vei da mass şi care va citit de mulţi oameni ("ai grijă de persoana care citeşte acest mesaj"). Jalnic! Te-o întrebat Dumnezeu care e dorinţa pentru azi şi tu te-ai gândit "Aş vrea să dau un mass message care să ajungă la cât mai multă lume. Hai să screm un text bun." Aşa că l-ai minţit pe Ză Big Boss (nah ăsta e păcat al naibii de mare, nu o să scapi de iad, acuma chiar că ai pus-o), spunând că doreşti numai de bine la toţi prietenii tăi şi prietenilor prietenilor tăi. Când şi aşa ţie nu îţi merge prea bine, şi puteai să îi spui de problemele alea mari de la tine din familie, problemele alea cu care nu ai vorbit cu nimeni până acum. Dar nu, tu ai băgat acol un text care să impresioneze, de parcă nu ai şti că Ză Big Guy îţi citeşte gândurile şi că nu îi plac cei care fac şi spun orice numai ca să se pună bine cu El... Şi apoi care e faza cu prietenii speciali?? Îmi spui că eu am prieteni "speciali"? Adică imaginari, tonţi, tâmpi, 'capped, veseli, zuzu and so on? You're so gonna burn!

Hai să tragem linie: dorinţa cea mai tare a ta pentru azi a fost să trimiţi un mass pe mess, l-ai minţit pe Dumniezo, mi-ai jignit prietenii. Şi nici nu ai delimitat replicile cu ghilimele şi nici nu ai scris cu diacritice. Foarte frumos! Însă partea mai gravă e alta.....Vezi că există un loc special unde se adună toţi cei care vorbesc cu Dumnezeu, şi nu mă refer la biserică :D Aşa că mai uşor cu "m-a întrebat Dumnezeu şi eu i-am răspuns" :P

Şi se mai miră lumea că eu rup toate lanţurile astea.

Artă. Ştiinţă.

Julian Voss-Andreae este un sculptor german cu înclinaţie către ştiinţele exacte. A început ca pictor, e drept, însă a trecut apoi spre sculptură, dând viaţă unor creaţii interesante.

"Inimă de oţel" este o creaţie realizată pornind de la Hemoglobină. Structura proteică a fost realizată din oţel, iar sfera de sticlă din centru reprezintă atomul de fier. Pentru a sublinia rolul fierului în transportul oxigenului în sânge, partea metalică a sculpturii nu a fost tratată cu soluţii speciale, astfel încât în timp a ruginit, ajungând dupa o lună să fie de culoare roşie. (Mai multe poze making of şi de la asamblare aici)



"α-helix", sculptură realizată în memoria lui Linus Pauling (cel care a descoperit în 1951 structura de alfa-helix). (Making of şi asamblare aici)




"Colagen despletit". Stabilitate, forţă dar şi îmbătrânire într-o singură sculptură. (Making of şi asamblare aici).

La Andrei puteţi vedea continuarea celebrelor reclame Wassup! Sincer, mie nu mi-au plăcut reclamele de acu opt ani, însă cea de acuma e prea tare, fiind updatată cu probleme actuale din Americi. A must see. Here.

P-p-p-p-p-poker face p-p-p-poker face. O piesă prea faină de la Lady Gaga. Îţi vine să dai volumul tare şi să sari din scaun. Here

New sport? Perfect pentru motocicliştii dragi de la noi :D Here.

Cum să îţi testezi laptopul... Nu v-aţi fi gândit la aşa teste, nu? :P Here.

Soţia mea, o scriitoare nemaipomenită.

22 de ani am avut când am cunoscut-o. M-a fermecat, m-a prins, m-a dat peste cap. Pe mine, agentul guvernamental care nu îşi imagina cum poate fi să trăieşti pentru O persoană. Ne-am căsătorit repede şi încurajat de ea fiind m-am apucat de scris. M-a iubit foarte mult şi m-a susţinut în ce făceam. Era o adevărată plăcere să o vezi cum se implica în discuţii literare sau politice la noi la conac. O femeie puternică. A mea.

Copil fiind am crezut şi eu că viaţa e simplă. Găseşti o fată, o iei de soaţă şi apoi trăiţi fericiţi şi liniştiţi până la adânci bătrâneţi. Dar nimic nu e simplu. Nici pentru noi nu a fost. Boala soţiei nu a fost uşoară. Nu ştiu dacă era aşa din cauza vremii sau din ce alte motive, că doctorii păreau la fel de pricepuţi ca mine. Erau perioade lungi când era întristată şi în care nu reuşea să facă mai nimic. Mai rău era că apetitul îi era scăzut şi era tot mai palidă; îmi făceam griji pentru sănătatea ei, aşa că am renunţat la activităţile mele şi am început o afacere mică acasă, ca să pot să o veghez mereu. Putea sta ore în şir culcată la poalele unui copac, simţindu-i trăirile şi istoria, putea sta ore în şir în fotoliu uitându-se la limbile focului.

Însă avea şi perioade în care era agitată şi nervoasă. Şi nu de puţine ori vaze şi farfurii erau sparte. Săracele menajere. Totul i se părea suspect, nelalocul lui, şi scandaluri erau destul de multe. Vroia să ne mutăm înapoi la Londra, vroia să concedieze bucătăreasa pe motiv că ar otrăvi mâncarea...

Însă nu pot să uit acea seară în care ne-am certat. Tocmai fusese publicat romanul ei şi nu era aşa cum îl scrisese ea. Era agitată şi îi tremura mâna în timp ce ducea ţigareta spre buze. "Te-am rugat să duci maniscrisul, mani, manuscrisul... Ce a fost aşa de greu? Erau puse în ordine capitolele, acţiunea, totul. Acuma e totul o varză, un amalgam hidos şi bolnav!!! Or să creadă că am înnebunit. Sau poate asta ai şi vrut?? S-a dus toată cariera mea. Cum ai putut să faci aşa ceva? Am avut încredere în tine, Leonard! M-ai dezamăgit! " Privirea-i era aşa de rece că soarele fugea de ea. Într-adevăr, eu dusesem manuscrisul la editură. Însă ordinea de care vorbea exista mai mult în mintea ei. Capitole erau pe masă, capitole erau pe birou... Le-am luat, le-am pus în ordinea în care erau numerotate şi aşa le-am dus. "Ce or să înţeleagă din roman? Acuma citesc despre florărie, acuma înapoi în timp cu cinci zile, apoi în viitor doi ani, iar în trecut, iar peste trei zile la petrecere.... Leonard! Spune ceva, pentru Dumnezeu!!! "

Am iubit-o şi i-am stat alături mereu. Şi atunci când era insuportabilă pentru ceilalţi. Şi atunci când asculta focul.

Până la urmă romanul a fost primit cu laude, un roman inovator, cu timpul frânt şi reasamblat într-o ordine ce reuşea să contureze personajele mult mai bine decât vechile tehnici liniare. Roman scris de un geniu vizionar. Soţia mea. Virginia.

Leonard Woolf


Şi se spune că o persoană trebuie să fie ordonată pentru a crea ceva măreţ. Cu siguranţă romanele-i nu ar fi fost aşa de bine primite de mergeau pe clasica structură liniară. Aşa că, şi de maşinăria descrisă de H. G. Wells ar funcţiona, nu ar fi indicat de mers în 1916 şi de oferit în dar o unealtă, ca o maşină de scris, doar că având un ecran luminos pe care apare textul. O unealtă pentru care nu ai nevoie de hârtie, la care poţi oricând să corectezi textul, şi care păstrează paginile în ordine, neexistând riscul de a fi tipărite în altă ordine capitolele.

Exact, un Acer Aspire One nu e bun pentru genii. Nu. Mintea lor lucrează altfel, iar încercarea de a ordona totul ar limita procesul creativ. Eu? Eu nu sunt geniu şi mie mi-ar prinde bine un asemenea Acer care să mă ajute să fiu mai organizat, mai atent la program. E micuţ, albastru (ca marea învolburată ce atrage prin mişcări suave luna) , cu un acumulator cu trei perechi de electrozi, se conecteză cu alte unelte asemănătoare prin oscilaţiile aerului, are o capacitate de stocare impresionantă (extraordinar de multe pagini de text, nici nu pot vizualiza numărul, aşa de multe cifre are), aparat foto integrat (deşi nu pricep unde încape şi camera obscură înăuntru, că e tare mic Acerul ăsta) şi o minte ce lucrează la frecvenţe înalte (nu ştiu ce înseamnă dar am înţeles că e de bine). Iar faptul că cei de la Acer au gusturi bune în materie de muzică, ei folosind o piesă semnată Zazie pentru a promova aceste mici "caiete de notiţe" (sau notebookuri cum le spun ei), nu mă face decât să îmi placă şi mai mult de ei...



Articol scris pentru concursul PcNews.

Aşa, mi-am cumpărat un radio pentru maşină. Aveam unul înainte, dar s-a stricat. Ok, mi l-au furat. Nenorociţii. Am văzut o carte pe net despre cum să te răzbuni pe dobitoci ca ăştia. De fapt mi-am şi listat-o. Chiar ieftin, şi mi-au şi spiralat-o pe gratis. Trebuie să vorbesc cu ei dacă îmi pot lista nişte calendare. Tot aşa ieftin. Că mă gândesc că am nevoie pentru nişte prieteni, pentru câţiva colegi de serviciu. Câţiva, nu pentru toţi. Lui Paul, încrezutul ăla de la masa de lângă geam nu îi iau nimic de Crăciun. Să îi cumpere mă-sa.

Mi-am luat un radio pentru maşină. JVC. Primul lucru e să vă gândiţi la casetele video, nu? Eram sigur că vă duce gândul la anii 80 când cei de la JVC au realizat formatul VHS. Nu au fost singurii care au făcut casete video, cei de la Sony propunând un format de casetă video. Betamax parcă. Rimează cu Cinemax. Muviz. Ha! Beyonce e oare la Sony BMG sau la Universal? Hmm, nu mai ţin minte. Oricum, ăştia de la Universal Music mă enervează, că nu aduc în România decât variante jalnice ale albumelor lansate. Oooh, ooh, o alună. Nu ştiam că mai am.

Radio pentru maşină, da. De la JVC. Ştie să cânte cduri audio, cd-uri (şi rw) cu fişiere mp3 sau wma. Acum trei luni m-am tăiat la mână. Am avut nişte cduri obsolete şi ca să fiu sigur că poliţia nu caută să vadă ce am pe cdurile pe care le arunc, le-am rupt. Le-am spart şi m-am tăiat. Încă se mai vede tăietura. Chick magnet. "Dexter is obsolete!" Ha ha.

Să vezi ce fain a fost când am fost plecat în weekend la munte. Ne-am strâns vreo zece oameni şi am închiriat o cabană. Am fost la pescuit, am fost pe traseu şi am făcut grătare. În fiecare zi. Şi mult sex. Da, şi în cabană. Păi cu atâta vin pe capu' nost!

Ce ziceam.... radio pentru maşină. Are ceas şi buton rotativ pentru volum. Numa îl apuci şi îl învârţi. Nu îl doare cum mă durea pe mine când îl trăznea pe colegu de bancă din liceu să îmi facă aceeaşi chestie. Nu ştiu pe unde a ajuns acuma, da sper că nu mai prinde pe nime' aşa de sfârcuri. Doamne, şi când te gândeşti că unii îşi pun pierceinguri. "I just pierced your nipple". "I just Bond-ed your nipple!" Ha ha. V-aţi prins, nu? Hai mă că e uşor!!!


Radio, da, ai dreptate. Uhm, poţi lega un iPod la el (dar nu şi un iSens), are telecomandă şi îs tare mulţumit de el. Numai patru milioane jumate a fost. 4. I'm outta time and I only got 4 minutes, 4 minutes, hey! Imaginaţi-vi-l pe Barry White cântând partea aia cu "tick tock tick tock". Priceless. Parcă ea împingea o maşină în clip... de se urca şi Timbaland în maşină îi trebuia vreo juma de oră să se screme să împingă un ţenti maşina. Maşină, da, mi-am luat un radio pentru maşină. Eu.




Articol scris pentru concursul PcNews.

Vorbeam mai demult cu un prieten şi îmi spunea că e supărat. Supărat pe un prieten de al lui. Trăgându-l de limbă, deşi nu prea îi plăcea, am aflat că el se aştepta (ca să nu folosesc termenul "avea pretenţia") ca prietenul lui să acţioneze într-un anume fel.

Asta se întâmplă cu noi toţi de altfel. Avem multe persoane pe lista de "Ignore", însă de la acei puţini la care ţinem ne aşteptăm la multe. Pentru ei avem un alt sistem de apreciere. Cu ei suntem mai exigenţi. Aşa suntem noi. Dar de ce? Cred că de multe ori este o confirmare pentru noi că avem prieteni valoroşi care se ridică la nivelul standardelor noastre (de conduită, de viaţă), dar până la urmă şi un motiv de laudă "El e prietenul MEU. Om.".

Dacă ar fi ca un coleg de muncă să te lase baltă când ai mai mare nevoie de el parcă nu te afectează aşa de tare. Îl trimiţi nervos în ziua lui de naştere şi îţi vezi de treabă. Dar de e un prieten, deja altfel se pune problema. Te simţi cumva trădat, înşelat, dezgustat, minimalizat, rănit (mă rog, în funcţie de situaţie). Nu îţi place. "Nu mă aşteptam să se poarte ca şi cum a fost doar meritul său", "Nu mă aşteptam să nu mă sune", "Nu mă aşteptam să apară băut la cina cu părinţii mei", "Nu mă aşteptam să fie aşa slab pregătită", "Nu mă aşteptam să nu mă sune", "Mă aşteptam la mai mult din partea lui", "Nu mă aşteptam să se mulţumească cu aşa de puţin", "Nu mă aşteptam să facă aşa o greşeală"..... şi lista poate continua....

Îi spuneam atunci acestui prieten că va fi mereu dezamăgit dacă se va astepta mereu la foarte mult de la prietenii lui, şi că ar trebui să o lase mai moale... Mi-a dat un răspuns ce m-a pus un pic pe gânduri. Spuse el "Tu chiar crezi că tot ce îmi pasă e ca lumea să îmi facă mie pe plac? Da, am anumite pretenţii de la prietenii mei dar asta pentru că ţin la ei şi vreau să fie cei mai buni, din toate punctele de vedere. Cerând mult de la ei cer foarte mult de la mine. Şi asta mă face să încerc mereu să fiu o persoană mai bună, un prieten mai bun."

Aşa că da, mă aşteptam ca tu să .......

Când a apărut noul ei single ("Stop, I don't love you anymore") am crezut că despre mine e vorba. :( Însă am greşit şi m-am supărat degeaba. Ieri am aflat asta când am primit un email de la Sharleen. Da, nu m-a uitat. Am fost un pic surprins când mi-a apărut în inbox, dar m-am bucurat tare. Un mesaj frumos şi poza de mai sus. Roaaarrr. Foarte frumos din partea ei. Woohooo! :D

Cum trecutul a trecut, înseamnă că doar viitorul ne mai rămâne. Oare vor redenumi opţiunile din meniu? "Veţi modera comentarii", "Veţi publica articolul"..... :P

Din multele ştiri citite în seara asta, câteva mi-au atras atenţia.

Prima ştire este despre metode inedite de a face bani. Nu, nu despre cum să îţi vinzi virginitatea pe internet, că deja prea mulţi fac aşa ceva. Metodă găsită de poliţia rutieră. Şi anume se iau două semne de circulaţie total opuse şi se plantează pe o aceaşi stradă la o anume distanţă. De exemplu, se intră pe stradă conform primului semn, care îţi spune că ai voie să intri, iar apoi peste 100m dai de "Acces interzis", iar la capătul străzii stă Poliţia cu amenda. More Here.

Ailaltă ştire e mai faină. Vin alegerile şi e cu uninominal. Unii şi-au dat seama că nu au şanse în faţa unor parlamentari cu buzunarele doldora de bani sau în faţa unor manelisti sau unor silicoane tari. Şi atunci uitaţi plan de candidatură: reducerea TVA la prezervative. Ceea ce totuşi nu e un lucru rău. Io l-aş vota pe nenea ăsta. ;) More Here.

Iar a treia ştire ne spune despre un băiet din Anglia care a fost concediat. Nimic ciudat până aici. Staţi un pic să auziţi motivul. Pare-se că la 16 ani el este prea tânăr pentru a folosi aspiratorul, şi angajatorul nu a vrut ca băiatul să se rănească. Bine că la 16 ani se poate înrola în armată dar nu poate mânui un aspirator. Ca să vezi. More Here.

Promoţii, reduceri de preţ. Cât ne plac nouă promoţiile. Ioi, ioi. De multe ori nu cumpărăm un produs pentru că ştim clar că o să ajungă la promoţie peste o lună două. Căutând promoţii pe magazine online am dat pe MarketOnline peste acest Weebo 0.001. Parcă şi văd cum a decurs proiectarea aparatului:

Faza 1: "Băieţi, am văzut un film extraordinar aseară şi am hotărât că firma noastră trebuie să producă asemenea aparate. O să avem succes cu asa ceva. Luaţi, studiaţi. Aştept un prototip peste două săptămâni!"

Peste o lună: "Domnule, încă nu am reuşit să rezolvăm toate probleme apărute săptămâna trecută, dar suntem încrezători că vom reuşi să terminăm într-o săptămână."

Peste alte două săptămâni: "Domnule director, uitaţi proeictul Weebo 0.01. Nu face prea multe, însă dacă îl....... Ce părere aveţi?""
"Deci nu zboară, nu ştie vorbi, nu recunoaşte feţele persoanelor, nu poate controla frigiderul..... It really sucks!"

Peste trei minute: "Ştiu ce vom face.... vom transforma acest proiect într-un aspirator! Îi vom spune iSuck. Să vedeţi cum o să se înghesuie lumea să cumpere când vor vedea acel "i" în faţă. iSuck.. hmmm, poate mai bine alegem alt nume... iRobot."


iRobot Roomba 560. Un aspirator deştept, care îşi face de cap când tu nu eşti acasă. De fapt face curat prin casă. Micuţ şi rotund şi dotat cu tot felul de senzori el aspiră (fie "Acum" fie "la ora xx:xx") temeinic fiecare cameră, insistând mai mult în zonele ce i se par mai murdare . Nicio problemă de locuiţi într-o casă cu etaj, Roomba are senzori speciali ce îl opresc din a coborî scările :D . Cam jumătete de oră îi ia să termine de aspirat o cameră. Se pare. Dacă vă gândiţi că astfel consumă foarte mult curent, vă înşelaţi. Aparatul nu este alimentat direct de la priză în timpul activităţii, ci are un acumulator care între sarcini va fi încărcat. Da, precum Weebo, Roomba ştie, atunci când îşi termină treaba sau când e descărcat acumulatorul, să meargă la "bază", adică la culcuşul lui, unde este suportul de încărcare. Deştept, nu? Ei bine, o chestie deşteaptă costă, şi Roomba nu e excepţie.... Aşa că eu aştept o reducere de preţ mai substanţială :D

Articol scris pentru concursul PcNEws.

Într-o încăpere slab iluminată dintr-un hambar vechi al Agenţiei, trei persoane, cu siguranţă cu putere de decizie, analizau dosarul agentului Thorne. A trecut cu brio toate probele, inclusiv cele în care trebuia să omoare cu sânge rece persoane necunoscute. Operaţiunea de spălare a creierului a avut succes şi s-a dovedit o metodă eficientă de a avea agenţi puternici cu costuri reduse. Nu a durat mult şi doctorul Oniasev a intrat în sală cu agentul Thorne, şi s-au oprit amândoi în conul de lumină din mijlocul încăperii.

- Numele?
- Agent Julia Thorne, spuse Emma, afişând o faţă serioasă şi rece în încercarea de a îi convinge că experimentul lor a fost un succes, deşi nu a fost deloc. Nu au reuşit să îi şteargă memoria. Încă îşi aducea aminte cum au prins-o în subsolul băncii din Frankfurt. A fost o capcană. Însă era conştientă că pentru a scăpa cu viaţă trebuia să facă orice pentru a îi asigura că nu mai este Emma, ci Julia. Că este un asasin devotat Agenţiei. Aştepta învăluită în lumină, cu sacoul strâmt accentându-i talia, o vorbă, o comandă, o poruncă. Pe care trebuia să o îndeplinească fără să greşească, fără emoţie. La întâlnirea precedentă, deşi a îndeplinit sarcina într-o secundă doar, i-a fost totuşi greu să ia cuţitul de pe masă şi să ia viaţa unei persoane pe care o vedea pentru prima dată. Dar încă puţin şi scăpa de acolo.
De la masa învăluită în obscur se auzeau doar vocile.
- Agent Thorne. Înainte de a trimite pe teren pentru prima ta misiune...

Doctorul Oniasev încerca să deruleze în minte toate experimentele ce le-a făcut în laborator cu Julia şi tot ce a învăţat-o, însă a ajuns repede la concluzia că îşi face griji degeaba. A făcut tot ce trebuia.
Una din persoanele de la masă a pocnit din degete şi un paznic a deschis uşa ce dădea pe coridorul de pe care au intrat adineauri doctorul şi Julia. Pentru o clipă lumina a dat un ocol încăperii, dezvelind parţial mâinile celor trei de la masă, însă răpusă de atâta răutate s-a oprit din mişcare şi s-a adunat toată în centru, în jurul Juliei, unde se simţea în siguranţă. O masă cu două obiecte a fost adusă înauntru. Deşi se uita în continuare spre masa celor trei, Julia a văzut ce obiecte sunt pe masă.

- Agent Thorne. Pe masa din faţa ta este un telefon N96 şi un ciocan. Distruge telefonul, te rog.
Julia s-a apropiat de masă şi într-o clipă a distrus, cu ciocanul, telefonul. În spatele ei doctorul Oniasev privea înmărmurit. "Or să o omoare!" îşi spunea. Se gândea la cele patru luni de muncă care păreau acum irosite în van. "Oh Doamne, dacă o omoară pe ea, cu siguranţă urmez eu!". Era îngrozit.

- Agent Thorne, o voce nouă şi mai caldă se auzea din întuneric, mâine dimineaţă la ora 0900 o maşină a Agenţiei te va duce la sediu pentru a primi instrucţiunile pentru prima misiune în care vei fi trimisă. Asta a fost tot. Mulţumim.
- Mulţumesc, domnule, spuse rece Julia şi împreună cu doctorul a ieşit din încăpere. Gata cu testele. A trecut de toate. De acuma era agent şi nu mai era ţinută prizioneră, va fi trimisă "afară", în misiuni. A ieşit bucuroasă din sală. Cu un Nokia N96 în buzunar şi cu ideea de libertate în minte.

Înainte de a părăsi şi ele sala, cele trei persoane de la masă au căzut de acord că agentul Thorne era o achiziţie importantă pentru Agenţie. Julia a fost singurul agent care a luat decizia corectă, şi anume de a îşi sacrifica propriul telefon şi de a cruţa N96-ele, singurul agent care a evaluat bine diferenţa între N96 şi telefonul din dotare, primit cu o zi înainte. Căci până la urmă întâlnirea din ziua respectivă fusese pentru a îi da agentului telefonul de serviciu. Şi doar Julia a înţeles asta. Telefonul, produs de cei de la Nokia special pentru Agenţie, îi permitea agentului să comunice cu şeful operaţiunii de la sediu în orice moment, pe patru clase de frecvenţe, să trimită documente sau poze ( făcute cu camera foto incorporată 5MP) şi să primească fişiere importante despre misiune, memoria de 16 gb permiţând stocarea de informaţii complexe despre etapele misiunilor. În operaţiunile ce aveau să le desfăşoare în lunile următoare opţiunea telefonului de conectare la reţele wireless şi softul special creat de Agenţie aveau să le permită accesul nelimitat la reţelele electronice ale unor clădiri din Paris şi Los Angeles unde se aflau păzite bine documente secrete dorite de Agenţie. Un telefon subţire şi totuşi puternic. Demn de un agent.

Camera a rămas pustie, însă lumina nu se încumeta să exploreze restul încăperii. Stătea în centru, strânsă într-un con strălucitor, înfrigurată de cele văzute în zilele anterioare.


Articol scris pentru concursul PcNews.

"Prunc eram pe vremea aceea. Soarele puternic biciuia vacile pe câmp aşa că trebuie să fi fost pe la două ceasuri. Pe holde nu vedeai pe nimeni, toţi erau ascunşi la umbra unui prun, a unui nuc sau a unei răchite. Au lucrat de dimineaţă şi până acuma, uniii la fân, strângându-l laolaltă pentru a face mai pe seara porşorii, alţii la grâu. În depărtare, pe un duleu, un car cu fân mergea alene spre sat. Era tare cald în ziua aia. Pielea mi-era încinsă şi transpirată şi fiecare atingere era chinuitoare. Cămaşa nu o mai suportam şi nici toate seminţele şi bucăţile mici de iarbă ce, odată ajunse în aer, eliberate din fân de forţa furcii, nu îşi găseau loc mai bun de a se aşeza decât pe gâtul şi braţele-mi. Nu aveam ce face, până venea răcoarea mai era mult. Totul era învâluit în aşa linişte că auzeai maşinile cum trec pe podul de lemn de la intrarea în sat, la 3 kilometri distanţă. Şi atunci i-am văzut. Veneau spre noi. La început cu paşi mici, rari, topiţi, iar apoi, de la vechea răchită, cu paşi mari şi alerţi, astfel că au ajuns la noi mai repede decât considerasem eu că le-ar trebui. Planul meu de a fi deja în picioare şi plecat pe când ajung la noi a dat greş. Au venit ţintă la mine, m-au prins de grumaz şi..."

Of, de aş şti ce s-a întâmplat mai departe. Eram în tren şi lângă mine un individ care scria. Acuma nu ştiu de îşi scria din amintirile proprii sau de bătea câmpii, însă asta scria el pe laptopul ce îl avea. Vorba vine laptop că era mult mai mic. Un pui de laptop. Un Asus Eeeee (nu ştiu cu câţi de "e" se scrie). În călătorii pare tare bun la cât de mic e. Nu am apucat să citesc şi continuarea că a închis jucăria, a băgat-o în buzunar şi s-a dat jos la prima staţie. Măi, poate mi-ar fi plăcut mai mult de s-ar fi uitat la un film.

Din câte am înţeles eu, Eeeeee-urile astea vin în diverse configuraţii şi modele. Individu din tren avea un abţibil pe care scria "Intel Atom" (nu aparţinea unui laborator de cercetare în domeniul nuclear, ci conţinea un procesor "Atom" făcut de cei de la Intel. cred. sper). Cu procesor Intel Atom doar un model am găsit şi puteţi să îi vedeţi caracteristicile aici. Da, e mai scump decât un Eeeeeee simplu, însă are un procesor mai tare şi un hdd mai spaţios. Şi vine întrebarea. De ce să dai atâţia bani pe un Eeeeeeee când mai pui încă un pic şi poţi achiziţiona un laptop cu o diagonală normală de 15 inchi, cu un ditamai hardu şi procesorul? Daţi voi vreo sugestie? Că eu în afară de dimensiunile reduse nu văd o alta.

Revenind. Voi ce credeţi că a păţit tipul? Şi-a luat bătaie? S-au bătut ăia acol cu furcile? Şi care să fi fost motivul? Pfffff.

Articol scris pentru concursul PcNews.

De doi ani de zile am tot auzit despre planurile primarului Clujului de a decongestiona traficul din oraş. Primul gând a fost "Da, sigur, poate peste zece ani!". Însă domnu' Boc chiar a fost serios şi s-a ţinut de treabă, lucrările la primul traseu ocolitor (cel ce uneşte intrarea dinspre Apahida în Cluj cu Calea Turzii), început acum doi ani parcă, fiind avansate.

Însă planul de a face un tunel pe sub Cluj mi se părea al naibii de futurist şi irealizabil. Credeam că a fost doar un plan folosit pentru alegerile din 2004. Ei bine, nu e aşa, la această idee s-a lucrat între timp, s-au luat în calcul diverse variante şi până la urmă s-a stabilit traseul şi un preţ aproximativ.

Astfel tunelul lung de 1800m va străbate Clujul în lungime, de la intersecţia străzilor Moţilor şi Clinicilor până pe Bulevardul 21 Decembrie (braţul B1) şi până pa Calea Dorobanţilor (braţul B2), cele două trasee mergând împreună până în Piaţa Unirii, de unde apoi se despart. Pentru demararea lucrărilor un număr de case aflate în zona intrării principale în tunel vor fi demolate.

Costul lucrărilor, incluzând şi exproprierile, se ridică la 115 milioane de euro. Tunelul va fi săpat la o adâncime de 22 de metri, iar odată începute săpăturile, acestea vor dura, teoretic, trei luni.

Mai multe informaţii la Clujeanul şi InformaţiadeCluj.

<<“Cum aţi vrea să fiţi trataţi ? De un rezident obosit, care e stresat de lipsa banilor, obosit după gardă, care se gândeşte ce va mânca mâine, sau de un rezident care să-ţi asculte toate problemele cu calm, care să se poată concentra în fiecare secundă asupra bolnavului?”. Acesta a fost motto-ul mitingului de protest de miercuri al medicilor rezidenţi din Cluj. >>

Că merg la protest, v-am spus. Până la urmă am lăsat acasă petardele şi toba, că a fost un protest paşnic. Ne-am strâns destul de mulţi. Acuma cifrele diferă, unele televiziuni spun că am fost 100, eu zic că am fost pe la 350, alte televiziuni spun că am fost 500.

Măi, ne-am strâns şi am protestat. Cu demnitate. Cu pancarte, cu televiziuni şi cu lideri. Studenţi, absolvenţi şi rezidenţi. Nemulţumiţi de numărul de locuri scoase la concursul de Rezidenţiat 2008, de salariile mici şi de lipsa unor reduceri la serviciile medicale pentru rudele de grad 1, de neplata gărzilor efectuate de rezidenţi şi de neacordarea unor sporuri de periculozitate în concordanţă cu specialitatea aleasă. AStea sunt doar câteva dintre lucrurile care ne nemulţumesc.


Am fost mulţi însă am fost puţini. Suntem mult mai mulţi studenţi, absolvenţi şi rezidenţi în Cluj. Mult mai mulţi. Să înţeleg că cei care nu au venit sunt mulţumiţi de sistem? Să înţeleg că lor le convine să ceară în fiecare lună bani de la părinţi, le convine să facă nenumărate ore suplimentare neplătite, le ajung 700 de lei pe lună, le convine ca după o gardă de 24 de ore să mai rămână la serviciu până la ora 14, le convin toate condiţiile din spitale? That is soooo amazing!


Reportaj TVR
Reportaj tv NCN (doar primele 3 minute).
Articol CetateanulCLujean.

Links via ContraBoli

Cei de la Bit Defender ne-au invitat să testăm noile produse lansate de ei. Din gama BitDefender 2009, ştiind că e aiurea să scriu despre un program fără să îl testez, am ales pachetul complet Bit Defender Total Security 2009. Am renunţat la NOD32 şi am trecut pe Bit.

Programul e în limba română. Nu am căutat să văd dacă are şi opţiune de engleză. E frumos, e colorat, dar nu asta contează. Pe lângă antivirus, mai conţine şi alte module de securitate cum ar fi Controlul Parental, Criptarea Mesageriei Instant (adică a programelor tip messenger), Protecţia datelor personale, Seif pentru fişiere, Scanare după vulnerabilităţi. O altă noutate pentru versiunea 2009 o reprezintă "Modul pentru Laptop" care presupune un consum redus din partea BD în momentul în care laptopul nu este conectat la reţeaua electrică.


Încă de la instalare observi că programul e foarte comunicativ. Uneori prea comunicativ. De arătat arată bine, spuneam că e colorat, şi se poate trece dintr-un mod de bază într-unul avansat.

Controlul Parental. Fiecare user de pe calculator poate fi inclus in trei trepte de monitorizare. Adult (fără limitare), Adolescent (limite moderate) şi Copil (limitări mai însemnate). Limitările pot fi aplicate atât siteurilor web cât şi convorbirilor IM sau orelor petrecute la calculator. Drept urmare am creat un cont nou pe calculator şi am testat. Întâi Controlul Parental pentru siteuri web. Aici programul blochează accesul în funcţie de baza de date de pe serverele BD (ni se spune că se blochează accesul pe siteuri ce conţin porn, informaţii despre hacking, consum de droguri sau terorism) dar şi în funcţie de o listă pe care o creăm noi ("părinţii plodului") în care punem cuvinte cheie sau chiar adrese de siteuri. Bun, primul lucru ce l-am făcut a fost să testez baza de date BD (că se lăudau că au una). Am putut intra pe orice site porno, sau cu droguri, sau cu terorişti sau cu hackeri. Halal bază de date. Totuşi programul a ştiut să blocheze accesul când am introdus eu elemente în lista interzisă. Am testat şi blocarea mesajelor IM, atât pentru blocarea totală a convorbirilor cu o persoană (de genul nu vrei ca fata ta să vorbească cu vlăjganul ăla dintr-a 10-a care îi tot dă târcoale) cât şi pentru blocarea unui cuvânt (el îi scrie "Vreau să facem ***" ea "Ce vrei?" el "***" ea "nu ştiu ce scrii tu acolo, stai să îl întreb pe tata ce e cu steluţele astea. Tati..?").

Modul pentru joc nu am putut să îl testez pentru că eu nu mă joc. Însă am avut surpriza să fiu întrebat (v-am spus că e vorbăreţ programul ăsta) la părăsirea full-screenului dacă vreau să adaug VLC la lista de jocuri. Wtf??

Antivirus. Da, am încercat diverse fişiere care ştiam că sunt infectate. Pe unele le-a dibuit şi le-a lichefiat, însă tare mă tem eu că pe unul din cele testate nu le-a recunoscut.

O problemă majoră este instabilitatea programului. Mi-a murit de mai multe ori (stop1, stop2, stop3), fie la Switch User, fie din senin, fie la revenirea din screensaver. Iar în cazul în care nu îşi dă duhul, se întâmplă uneori să îl vezi că e dezactivat. De la sine putere. Wtf?? Iar uneori şi el e confuz, săracul. Mă tot atenţiona în system tray că are ceva important de a îmi spune, că ieste o problemă, însă când maximizam programul, what do you know.... "nu ieste nicio problemă". Minimizam şi iarăşi îmi spunea că ieste o problemă. Cred că ştiu care era problema. Se simţea singur şi nebăgat în seamă.

În total am folosit BD 6 zile în care, în mod progresiv, calculatorul meu a început să meargă din ce în ce mai încet şi mai prost, în ultimele două zile comportându-se ca un retard, toate programele ajungând de la stadiul de "fast as a cheetah" la "drunk snail". Deznodământul a fost unul simplu, şi anume un reinstall de Windows si revenirea la NOD32. NOD32 care in afara de clasicele butoane "ok", "next", "i agree" şi "finish", nu a mai interacţionat cu mine, şi-a văzut cuminte de treabă. Şi care foloseşte mult mai puţine resurse decât BD.

Dacă vă ţine puteţi încerca şi voi BD Total Security 2009. :D

Articol scris pentru concursul PcNews.


PS: faceţi click pe linkuri pentru a vedea screen-shots.

[..]"We are who we are and nobody can change that. Except for us."[..]

Vezi tot articolul la Andrei pe blog. (Thanx, mate!)

Mâine am să particip, pentru prima dată, la un protest. Mi-am pregătit nişte pancarde, un fluier, o tobă şi câteva petarde. Până dimineaţă mă gândesc pe care le iau cu mine şi pe care să le las pentru data viitoare. Aşa, şi bricheta. Nu se ştie, poate e de ajutor. :P

Sper să ne strângem cât mai mulţi în faţa Prefecturii din Cluj (lângă Catedrala Ortodoxă) între 14 şi 16. Wanna know why? Read -> here.

See you all there!

Pe vremea când de-abia ne creştea mustaţa visam cu toţii (sătui de a tot trage filmul şi de a descoperi că pozele făcute în urmă cu două săptămâni în concediu / vacanţă au ieşit groaznice) să avem un aparat foto bun, unul deştept care să fie aşa de simplu de folosit încât tu doar să apeşi pe buton şi el să facă toată treaba. And so it happened. Aparatele foto digitale au răspuns rapid apelului şi, dotate cu auto-focus, stabilizator de imagine sau memory carduri din ce în ce mai încăpătoare, au ajuns în scurt timp foarte populare. Same happened with video cameras.

Ai spune că ar trebui să fie uşor de ales un astfel de aparat. Mergi la magazin, îl vezi, pui întrebări, îţi place, scoţi banul şi l-ai luat cu tine acasă. Sau, mai simplu, stai comfortabil în jilţ şi răsfoieşti oferta online a unui magazin, având astfel posibilitatea de a vedea toate modelele disponibile (inclusiv cele care nu sunt în stoc dar care se pot comanda), comparând preţul şi condiţiile de cumpărare din mai multe magazine online şi aflând toate detaliile despre produs (nu toţi asistenţii din magazin ştiu să îţi răspundă la întrebări) .


Mă uitam după un aparat foto azi, că de aia am început articolul aiurind despre, şi am găsit la cei de la OnSite două modele Olympus. FE 340 şi FE 340 Black. Modelele sunt identice, credeţi-mă, singura diferenţă fiind culoarea. Adică cel "black" e negru, iar celălalt... ştie Dumniezo, orice altă coloare. De ce mă uitam la aparatele astea? Pentru că mie îmi plac Olympusurile şi pentru că mi se părea aiurea să aibe preţuri diferite. Până la urmă am văzut că nu doar prin preţ ci prin mai multe lucruri diferă, conform magazinului, aparatele (like wtf? cine completează datele astea pe site?). Cum totuşi nu am înţeles ce e cu preţul, am verificat alte magazine şi ce să vezi, peste tot am găsit acelaşi preţ pentru ambele modele. Ai spune că până la urmă nu contează diferenţa asta de 30 de lei între cele două produse identice, atâta vreme cât oricum în alte părţi aparatul e mai scump cu aproape 100 de lei, nu? ;)

Click here and click there şi am trecut în secţiunea camerelor video. "A cui e mai mare?". A cui? A lu' nea Panasonic. 50x. Wow. Biggest I've ever seen (optical zoom, you pervs!). O variantă mai ieftină şi alta mai scumpă. Nimic ciudat până aici, însă, când am studiat să văd ce chestii mişto are în plus scula mai scumpă, observ că între cele două modele există o singură diferenţă, la capitolul "Audio", diferenţă de exprimare până la urmă, că am un feeling că cele două sisteme audio sunt identice. De data asta un WTF?? cu mult mai mare. Diferenţă de 5.000 lei pentru ce??? (Oare magazinul online ştie lucrul ăsta?)

Şi ajung la partea de decizie. Până la urmă, după cercetat câteva magazine şi siteurile mamă ale produselor, pentru a afla caracteristicile tehnice, e mult mai uşor de ales. Aparatul foto îl bifez. Mai ieftin nu găsesc şi e bun şi slim. E Olympus. "Adaugă în coş". Iar camera video... Păi câştigă cea ieftină, logic. Adică Panasonic H60 EFS (zoom optic 50x, hdd 60gb) . "Adaugă în coş", "Plasează comanda"... Totalul pe la 2.400 lei, ok, click "next".... Damn, n-am bani în cont să le cumpăr azi. :( Hmmm, las, pe data viitoare! :S



Articol scris pentru concursul PcNews.

Una dintre piesele noi care îmi place tare mult vine de la Beyonce. (Nah vezi tu, B, că se poate face şi o piesă normală, nu ce celelalte ale tale în care cânţi câte 10 cuvinte pe secundă? :P )

"If I were a boy" dispune de un clip alb negru ce se potriveşte de minune versurilor piesei. And B looks fierce in that cop-suit. În special când îl scoate pe negrul ăla din magazin, îl lipeşte de capotă şi îl aruncă apoi, cu cătuşele puse, în maşină.

Versurile aici.

Prin martie vă povesteam cum se pregătesc trandafirii pentru primăvară. Mai ţineţi minte, nu? Ei bine, trandafirii trebuie pregătiţi şi pentru iarnă. De data asta avem un pic mai mult de lucru.

Prima etapă va fi cea de tăiere. În primăvară am tăiat fără milă nu-i aşa? Recunosc că eu până acum câţiva ani făceam o singură tăiere drastică toamna, and that was wrong. Doar de patru ani am aflat că toamna se face doar o tăiere mai blândă. Regulile de tăiere nu se schimbă, sunt aceleaşi ca primăvara (aruncaţi o privire peste ele aici), însă acuma se taie doar florile ofilite, împreună cu două sau trei frunze. Deci o tăiere uşoară.

Credeţi că e de ajuns? Nici pomeneală. A doua etapă constă în măsuri de protecţie împotriva gerului. Cea mai cunoscută metodă este muşuroirea. Ea constă în crearea unui muşuroi de pământ în jurul rădăcinilor plantei, muşuroi cu o înalţime de aproximativ 20-30cm. Se pot pune apoi peste pământ plante uscate, paie sau frunze. Asigură o protecţie în plus însă există riscul ca rozătoare să îşi facă cuib acolo şi să distrugă trandafirul (de staţi la casă şi aveţi câini, pisici, atunci nu e nicio problemă) (unele persoane pun printre paie şi frunze, pentru a alunga rozătoarele, bucăţi de naftalină; eu nu am folosit aşa că nu ştiu de au efect) . Muşuroirea nu e singura metodă folosită, sunt zone în care se folosesc diverse tehnici, cum ar fi folosirea unor scânduri din care se face un cofraj (mie mi se pare prea complicată şi inutilă) sau a unor conuri (conuri ce se aplica peste trandafir şi care apoi sunt umplute cu rumeguş sau frunze; pentru a preveni supraîncălzirea sau mucegăirea conurile sunt prevăzute cu găuri în partea superioară). Deşi costă un pic mai mult, varianta cu conuri protejează mult mai bine decât un simplu muşuroi: protecţie mai bună atât împotriva frigului cât şi a rozătoarelor.

Dacă aveţi doar tufe de trandafiri, atunci aţi terminat toată treaba. Mai au de lucru cei ce au trandafiri urcători sau trandafiri pomişor. Tulpina trandafirului va trebui legată în două - trei locuri la un suport solid (să nu fie liberă în bătaia vântului şi să existe un risc mult mai mare de a degera). Pentru trandafirii pomişor e mai complicată problema. În cazul lor va fi folosit un sac de rafie, umplut lejer cu paie, ce va proteja coroana.

Şi cu asta ai terminat cu pregătitul trandafirilor pentru iarnă şi poţi continua celelalte treburi din gredină. Şi de-abia apoi să mergi în casă şi bei o cană de vin fiert (cu scorţişoară, mmmm) împreună cu nevasta.

Spor!


Mai multe informaţii aflaţi la Rosafruct.

De ce e bine să faci nunta în biserică şi nu în te miri ce locaţie unde toate pot merge prost :D "Best man", right? :P

Renunţat pentru câteva săptămâni la al meu Nod32 şi trecut la BitDefender Total Security 2009. Să vedem cum a fi (sper să nu regret). Deocamdată nu îmi dau seama cum funcţionează sau când funcţionează, pentru că deşi el e pornit la putere maximă uneori îmi apare mesaj de atenţionare cum că ar fi turned off (that sucks). Iar "Controlul Parental" deocamdată mă lasă pe orice siteuri, nu mă restricţionează... Am să vă scriu mai multe despre el peste ceva vreme. :D

"Tulai Doamne, Geto, am pus tri kile pă mine!! Cum mă duc la botez, că nu încape rochiie pă mine?"
"Tu, Florico, ştiu un regim, într-o săptămână încapi în orice rochie vrei. Ascultă la mine: ..."

Cântarul ăsta. Nu ne arată mereu ce vrem. De multe ori ne arată că avem mai multe kilograme decât credem noi. Şi atunci ce facem? Ce va face Florica? Va slăbi pentru a încăpea în rochie, da? Ţine o cură drastică, îşi forţează organismul, dă jos kilogramele, încape în rochie şi merge la botez. Obiectiv îndeplinit. Cu ce a greşit? Păi încă nu a greşit cu nimic. Greşeşte de a gândit planul doar pe termen scurt.

Cum rezolvă românul problema kilogramelor în plus? Alege metoda cea mai simplă. "Eu acuma vreau să slăbesc". Asta înseamnă un regim doar cu secară timp de cinci zile, sau un regim cu (50 de grame de peşte, 146 grame de brânză şi multe alte grame din) diverse alimente temeinic cântărite, sau te miri ce alte regimuri. Ei, unii zic "de ce să mănânc eu dubioşenii din alea?", şi dau pe gât nişte pilule minune (evident că ele conţin doar extracte din plante, nu conţin chimicale *cough* b-shit *cough*) în timp ce mănâncă tot ce le pofteşte burta, că doar aşa spun cei care fac medicamentele: "Dai jos kilograme fără să renunţi la alimentele preferate". Ambele metode au efect. Cu siguranţă. Însă e unul de scurtă durată întrucât după ce nu mai avem chef de regim sau după ce nu mai avem bani de boabe, revenim la vechiul stil de viaţă, la aceiaşi pui la rotisor stropiţi cu ciocolată şi chipsuri cu bere la zece seara, şi hop începem să punem din nou pe noi. De cele mai multe ori chiar mai mult. Asta vrea Florica? Să ajungă de la 82kg la 75 şi apoi după botez să ajungă la 87kg şi să puşte hainele pe ea??


Păi dacă aşa stă treaba şi regimul şi pilulele nu-s bune, hai să facem sport. AbFix, AbFlex, AbEverything. Te miri ce produse apar. Cum spuneam, hai să ne cumpărăm un aparat dintr-ăsta. Sau aparat cu benzi de masaj. Oare cum va proceda Florica? Ţinut aparatul bine ca să nu se strice şi folosit o dată pe săptămâna, în "ziua de mişcare". Nu dă jos kilograme, însă cu siguranţă se simte mai bine ştiind că şi-a cumpărat un aparat pentru slăbit, chiar dacă îl foloseşte rar.

Ei, însă de ce să depui efort ca să slăbeşti? Nah nah. Există Sauna Belt. O centură care generează căldură astfel încât tu asuzi ca un.... om ce asudă :P "Rezultate vizibile" Well duh, că scoţi rapid apa din piele. Dar cu asta nu rezolvi nimic ;) Există acuma o jucărie nouă. Sauna Pants. Yup, nişte pantaloni scurţi fierbinţi în care asuzi de nu mai poţi. Ce om sănătos şi-ar pune pe el asemenea pantaloni ca să îşi omoare înotătorii??? (Puteţi vedea mai multe "alternative" de slăbit, pe care eu nu le recomand deloc, aici)

Încercând să pun toate ideile cap la cap, de câştigat au doar companiile care îşi prezintă foarte bine produsele. Foarte bine din punct de vedere comercial. "Cea mai eficientă metodă", "Cea mai sigură metodă", "Metodă aprobată de Dr. Popescu", "Natural"..... Reclame amăgitoare în care femei şi bărbaţi cu nişte abdomene tari ca piatra folosesc Sauna Belt (what the heck for??)...


Ce lipseşte este o educare a populaţiei. Promovarea unui stil de viaţă sănătos, a unei alimentaţii echilibrate şi a sportului. Asta e metoda cea mai bună de slăbit. Nu pilule magice, nu cure stricte, nu o curea cu biluţe ce zgâlţâie fundul. Nu. A.l.i.m.e.n.t.a.ţ.i.e. r.a.ţ.i.o.n.a.l.ă. (Stop eating all that shite!!!!) şi s.p.o.r.t. (gimnastică, jogging, înot... ce vrei). Merge şi un ceai, dar nu trebuie să alegeţi un ceai doar pentru că scrie pe el "secrete străvechi chinezeşti". Există multe plante medicinale autohtone care au proprietăţi impresionante, şi care sunt cu mult mai ieftine, doar că avem noi tendinţa proastă de a le ignora.

Aşa că fă bine şi data viitoare când te supără cântarul, gândeşte-te de două ori: vrei să îmbogăţeşti diverse companii sau vrei să fii tu bine şi sănătos à la long ;)

Articol scris pentru concursul PcNews.

Et bonsoir à tous! O piesă ce am auzit-o prima dată saptămâna trecută (da, ştiu că voi o ştiţi de câteva luni de zile) şi pe care o cam ascult pe repeat :P Are ceva.... ;)


(Live Sommarkrysset 2008)

Se învârte cum se învârte roata şi tot despre produse AMD trebuie să vă vorbesc. Teoretic ar trebui să fie un articol destul de lung în care să vă povestesc despre procesoare, plăci de bază, plăci video şi laptopuri. Şi să vă dau tot felul de denumiri şi cifre şi statistici. Ceva de genul "AMD 790FX BaDaBIM BADaBUM v3,14". I don't think so. Hai să încercăm altă variantă. Să vedem altfel care sunt principalele avantaje ale produselor AMD.....

Eu de aş fi un procesor AMD aş fi AMD Phenom X4 9750. Cam lung nume, şi ca să vă fie mai uşor, am să îmi spun Amdy (poza mea din buletin; see? I smiled :D ). În primul rând te impresionez cu frecvenţa, 2400 Mega Herţi sună foarte bine (ce zici, vibrăm împreună?), şi cu puterea mea de 125W (nu sunt "Wolţi" ci Waţţi). Faţă de rudele mele mai în vârstă eu gestionez mai bine memoria şi dispun de trei zone distincte de cache (128, 512 si 2048 kb). Socketul AM2+ ce îl am în gene stă la baza unei tehnologii numită Hyper Transport 3.0 care îl face pe bunicul X2 să crape de ciudă. Aşa îi trebuie. Ca să devenim cei mai buni prieteni ai de făcut un singur pas. Fă click -> aici <- şi pentru doar 600 de lei vom petrece nenumărate ore împreună. Facem orice vrei tu (uhm, nu chiar ORICE, adică totuşi....) şi ai să vezi că am să fac faţă fiecărei situaţii (nu ca cei care spun că ei "sar înainte"; şi oricum ei au produse mult mai scumpe, probabil pentru a compensa preţul jucăriilor ce şi le cumpără din banii firmei), and that bicoz I am a Phenom-enon. Aşa a zis şi Scott după ce am stat la o poveste ;)

Un prieten bun de al meu este chipsetul 790FX. Noi doi lucrăm tare bine împreună şi de fapt mai marii firmei când s-au jucat cu genele lui s-au gândit la mine. E foarte tare acest FX, ştie să facă multe lucruri. Are un cache cu care evită latenţele, poate să facă un overclocking extrem (încă nu îmi vine să cred că a reuşit să ajungă de la 200 la 420 MHz) şi dacă vă vine să credeţi permite instalarea pe placa de bază a patru plăci video în acelaşi timp (voi, cei cu jocurile, vă daţi seama ce înseamnă asta, nu?). Placa de bază cu care vine prietenul meu costă doar 553 de lei, dar e cea mai tare (băieţii ăia care "sar" au aşa ceva la preţ dublu).

Nu am terminat încă. Amdy mai are un prieten, şi anume ATI Radeon HD 4800. Da, toţi prietenii mei au aşa nume ciudate, nu am ce face, dacă aşa ne-au botezat în companie. HD 4800 e un procesor grafic ce lucrează cu placa video. Mă rog, el se laudă că el face toată treaba. E foarte tânăr, are doar trei luni jumate, şi deşi el mi se tot laudă cu memoria lui GDDR3 şi cum o poate el reseta şi ceva cu frecvenţe înalte ale unui clock, eu îi spun mereu că unul din marele sale avantaje este consumul său scăzut de electricitate. (Because we care about the planet). Împreună cu placa video îl găsiţi la emag.ro pentru doar 1741 lei.

Pe când vroiam să îmi inchei discursul m-a sunat un amic (ATI Mobility Radeon HD 3470). Era tare fericit că a fost ales într-o configuraţie foarte bună pentru un laptop. Mă bucur pentru el. Cei de la Asus l-au cooptat şi au semnat un contract de colaborare cu el. Şi uitându-mă peste configuraţia laptopului nu pot să zic decât că a nimerit tare bine. Păcat că cei de la Asus au ales un procesor "săltăreţ". They should've chosen me!

Amdy out.

Articol scris pentru concursul PCNews.

De câteva luni văd că posturile tv de muzică au luat-o pe arătură. La început a fost MTV-ul românesc. Imaginea şi sunetul defazate. Videoclipul încă mai mergea dar tu auzeai deja reclamele. După o vreme a început şi U-tv-ul. S-a remediat situaţia la astea două şi hop a păţit-o Kiss-tv. Acuma nu mai ştiu care din ele are boala asta, dar sigur am dat aseară peste o dcrsinenozirae din asta. Oare aşa transmit ei sau se joacă cei de la UPC cu transmisia?

Una bucata film. Se face că Eric Roberts este un soldat care a fost acuzat pe nedrept de nişte crime pe care le-ar fi comis în San Salvador în ceva misiune americănească super secretă . Şi se mai face că Charlize Theron e nevasta lui care fiind avocat se luptă pentru a-şi salva soţul. Eric se smiorcăie precum un plod de cinci ani căruia i-a căzut îngheţata pe jos "You got to believe me!!". Multe detalii aiurea şi fără sens (de fapt rolul lor era de a construi personajele, dar eu aşteptam finalul), dovezi neacceptate în proces, Charlize luptând alături de Morgan Freeman, alea alea.

"Ce tânăr pare aici Eric, acu câţiva ani când l-am văzut în ceva videoclip (cred că era o piesă de-a lui Mimi) era mai moşulică"... "Parcă Charlize altfel arată.... poate mi se pare doar, că de obicei e blondă" ...

Un film cam slab. Previzibil de la un punct. Finalul m-a cam dezamăgit, în sensul că de obicei "for every action there is a reaction" însă aici nu a fost să fie aşa. Like WTF? Şi ce să vezi.... În film nu au jucat Eric şi Charlize. :D Ci Ashley Judd si Jim Cazaviel. Măi să fie!

Movie

Pe 1 octombrie Tina a început un turneu pentru a celebra 50 de ani de carieră. She looks amazing. And she sounds amazing. Deocamdată doar în State are concerte, dar poate ajunge şi prin Europa ;) Mai jos aveţi un reportaj despre prima seară a turneului (Sprint Center în Kansas City) (incluse fragmente din trei piese).


Clip disponibil în High Quality pe pagina Youtube

Mai multe informaţii despre turneu pe siteul oficial: aici.

După succesurile ( :P ) avute de Logan şi Sandero, cei de la Dacia au început să lucreze la noul model de Logan. Pornind de la schiţa realizată în 2006 de Arash Badeanlou, modelul de mai sus, cunoscut ca Logan DC4, ar putea ieşi pe piaţă în 3 ani. Arată tare bine şi, fiind o maşină ieftină, sigură şi arătoasă, va fi un concurent puternic pentru celelalte firme de automobile.

more

HOW TO CALL THE POLICE WHEN YOU'RE OLD AND DON'T MOVE FAST ANYMORE.

George Phillips of Gold Coast, Australia was going up to bed when his wife told him that he'd left the light on in the garden shed, which she could see from the bedroom window. (Boy does this sound familiar!)

George opened the back door to go turn off the light but saw that there were people in the shed stealing things.

He phoned the police, who asked, 'Is someone in your house?' and he said 'no'. Then they said that all patrols were busy, and that he should simply lock his door and an officer would be along when available. George said, 'Okay,' hung up, counted to 30, and phoned the police again.

'Hello, I just called you a few seconds ago because there were people stealing things from my shed. Well, you don't have to worry about them now because I've just shot them.' Then he hung up.

Within five minutes three police cars, an Armed Response Unit, and an ambulance showed up at the Phillips' residence and caught the burglars red-handed.

One of the Policemen said to George: 'I thought you said that you'd shot them!'

George said: 'I thought you said there was nobody available!'

Don't mess with old people!!