În ultima dimineaţă de noiembrie am făcut şi eu ochi şi, după ce am pierdut un pic vremea cu vulpea, după ce m-am mai uitat şi la televizor, mi-am spus că ar fi timpul. Că ar fi timpul să îmi limpezesc privirea, să pun pe mine nişte veşminte călduroase şi, precum cavalerii ce porneau în cruciade, să îmi fac curaj şi să purced spre secţia de votare.


Din fericire pentru mine drumul fu scurt şi fără poduri suspendate sau păduri întunecate. "Prea simplu" îmi spuneam. Odată ajuns în sală a durat ceva până m-au găsit pe liste. Tocmai pe când semnam intră în sală, voios ca un rege gras ce tocmai a topit o pulpă imensă de porc stropită din belşug cu vin din ăla cel mai bun, un nene. Privirea-i mi se părea suspectă şi prea prefăcută. A dat bineaţă comisiei, nimic ciudat într-asta, a dat mâna cu membrii comisiei, deşi unii de la masă mai aveau puţin şi scoteau din teacă sabia, cel puţin mie aşa mi s-a părut din privirile ce i le aruncau, iar apoi pe când mă gândeam "Ce penibil ar fi de ar veni să dea mâna şi cu mine" mă trezesc cu nenea ăsta înainte-mi, cu un rânjet "prietenesc" pictat pe faţă, cu mâna întinsă. "Făt - Frumos Cosânzeana sunt, candidat din partea Împăratului Roşu". "Fii tu sănătos!" ma gândeam. Oricum, de mult i se duse silueta de Făt Frumos.

Ajuns între cinci pereţi, singur, cu ştampila în mână, încep să răsfoiesc cele două caiete de vot. Ioi tulai câte nume. Încep să le citesc, şi să desluşesc blazonul fiecăruia, însă îmi dau seama că de stau prea mult după perdea nu dă bine. Ciudat că nu am găsit nicicum pe cei cu pădurile şi veveriţele. Ciudat. Aplic rapid două ştampile, câte una în fiecare caiet, şi pornesc spre cutiile magice. Ferecate cu lacăte de fier, acestea au puterea de a aduce patru ani de bunăstare sau patru ani incerţi şi măcinaţi de certuri. Trag aer în piept şi apoi introduc hârtiile, îndoite, în cutii, sperând ca viitorul creat de cutiile magice să fie unul cât mai bun pentru noi toţi.

Sper că voi merserăţi la vot!

PS: nu iezista nicio asociere intre culoarea Imparatului si numele partidului.

Încă un pic şi animalele vor vorbi. Aşa se spune în popor.

Dintre multele obiceiuri legate de Sfântul Andrei, iată unul interesant. Se spune că pe 30 noiembrie să rupi o crenguţă de măr sau de păr din gredină (câte una pentru fiecare membru al familiei) şi să o pui într-un borcan cu apă. Dacă până de Anu' Nou crenguţa înfloreşte, atunci îţi va merge bine în noul an şi vei fi păzit de rău. La sate copiii vor lua crenguţa înflorită din apă şi vor merge cu ea, când vine vremea, la sorcovit.

Nu uitaţi să vă protejaţi casele cu usturoi de lupi, strigoi şi vârcolaci. Deşi tradiţia spune să frecaţi poarta şi geamurile cu usturoi, câţiva căţei de usturoi, nedesfăcuţi, puşi în fiecare geam sunt suficienţi şi vor ţine răul departe.

Sărbătoare mare mâine. Şi un alt lucru pe care să nu îl uitaţi: take a guess!

:D

Un joc interesant, pe care sper să îl puteţi rezolva :D Ia să vă văz :)

Se vede că se apropie Sfântul Andrei.....

După o pauză de vreo cinci-şase ani lupoaica iese iar în drum cu copiii ce îi hrăneşte. Dacă pe la început stătea prin Piaţa Unirii, se pare că în ultimii ani lupoaica preferă bulevardul Eroilor.

Ştiu că este campanie electorală. Ştiu că acuma toată atenţia este asupra noastră. Ştiu că acuma e perioada în care politicienii îşi pun costumele bune pe ei gândindu-se cu groază, în timp ce se uită în oglindă aranjându-şi cravatele în culoarea partidului, că vor avea o zi grea. Că vor trebui să iasă din mediul lor perfect şi minunat şi să se dea ochii cu oamenii de rând şi că da, s-ar putea ca toţi moşii şi babele să îi atingă, să le murdărească costumele comandate special în Italia. Perioada în care trebuie să se comporte ca şi cum chiar ar fi interesaţi de soarta noastră.

Înţeleg toate astea, înţeleg că majoritatea dintre cei care zâmbesc frumos în poze de-abia aşteaptă să ne-o tragă să guverneze. Înţeleg planurile lor de campanie (nu cred că ei le înţeleg), înţeleg folosirea tuturor metodelor posibile. Însă...

Ştiţi cum erau poveştile alea când eram noi mici? Că se întâlneşte Ileana cu Frumosul şi că trăiesc fericiţi până la divorţ adânci bătrâneţi. Ei bine, e trist că majoritatea politicienilor pornesc la drum exact ca toate fetele ce citeau despre Ileana şi despre nunta ei... 30 noiembrie nu e totul. 30 noiembrie nu cel mai important lucru. Ce urmează după e partea cea mai importantă şi care ar trebui sincer proiectată dinainte. Sunt patru ani în care te afli la conducere şi în care ai de condus o ţară. Nu e ca şi cum după ce câştigi alegerile stai toată ziua pe Google şi cauţi "metode de a creşte PIB-ul" sau "sindicatele ameninţă cu grevă. ce să fac?". E trist. E trist că majoritatea şi-ar vinde sufletul ca să ajungă parlamentari fără a realiza responsabilităţile implicate de funcţie.

E trist să vezi câţi bani sunt cheltuiţi în fiecare campanie. Trist să vezi câtă hârtie e consumată pentru a fi scuipată cu minciuni, cum stâlpi, garduri şi ziduri sunt întinate cu zâmbete false şi promisiuni deşarte. Trist să îi vezi cât de disperaţi sunt, cum cerşesc fiecare vot şi cum te împresoară şi te învăluie din toate părţile.... Pliante, brichete, ziare, reclame pe net ... însă şi mailuri şi sms-uri.

Sunt tare curios de unde un anumit număr de telefon (0733-xxx772), probabil asociat unui partid, are numărul meu de telefon şi de ce îmi trimite mie mesaje de genul: "PeNaLizaţi-l! Pentru că nu au început construcţia Spitalului Regional de Urgenţă! Declaraţie Tăriceanu - Clujenii trebuie să se obişnuiască cu ideea că Clujul nu este singurul judeţ din România (România liberă - 19 mai 2007)." (Isn't this considered spam?)

Nu mă interesează de la ce partid e nenea care m-a enervat în seara asta, însă ar fi putut să folosească un citat mai actual, ar fi fost mai de impact. Plus că nu e nevoie să mai penalizăm pe nimeni, sunt cu toţii penali, indiferent în ce partid sunt. Ia uitaţi aici ce scursuri pot exista în unele grupări politice de la noi din ţară. Rămâi fără cuvinte. :|

Şi atunci ce facem cu Ileana? O mai lăsăm la nuntă? Eu unul nu aş lăsa-o până nu mi-ar spune clar ce are în minte şi cum vede viitorul din punctul de vedere realist al aptitudinilor ei (în mod cert îi voi recomanda să stea o vreme pe tuşă până învaţă cum să fie o gospodină pricepută şi ordonată dar şi o doamnă elegantă).....

Ionuţ ne provoacă.. Vrea să ştie cum stăm cu apreciatul distanţelor şi al formelor. Ia să vă văz. Eu doar 5.20 am luat la test :( Voi? V-aţi descurcat mai bine ca mine? Ia să văz! :D

Mă gândesc, în momentul ăsta, cum aş gândi eu, de aş fi directorul unei companii, şi de aş sponsoriza un concurs în cadrul căruia concurenţii ar trebui să scrie despre compania mea şi produsele-i.

Ce aşteptări aş avea? Urmăresc să am cât mai multe linkuri spre siteul companiei? Mă ajută, dar asta sunt doar pietricele din borcan. Voi fi impresionat de personaje care vor scrie prea de bine de mine (cum că vor cumpăra cu siguranţă luna viitoare zece produse de-ale noastre, sau care folosesc metafore ce conţin luceferi şi imperii şi Zen)? În niciun caz nu voi fi plăcut impresionat de linguşeli. Şi atunci ce va conta pentru mine? În mod cert acele scrieri care vor fi sincere, fie că sunt pozitive, fie că sunt negative. Şi asta pentru că până la urmă scopul meu e de a îmbunătăţi fiecare aspect al companiei astfel încât să fim cei mai buni, iar o părere negativă nu e altceva decât un mic şut în fund în direcţia înainte. Îmi spune ce trebuie modificat pentru a atinge.... un nivel superior de calitate (ca să nu par penibil spunând "excelenţa").

Bun, procesul imaginativ terminat, să vedem cui putem da mici imbolduri în direcţia înainte. Am ales un magazin online, şi anume Arigo.ro. Nu, nu voi sta să vă spun cum ceea ce înseamnă Arigo în japoneză se îmbină cu mottoul companiei şi cu grafica siteului. Nu vă spun din astea pentru că pe mine, ca şi cumpărător, nu mă interesează filozofii dintr-astea. Eu vreau să cumpăr ceva în cele mai bune condiţii. Şi asta e tot.


Arigo este un magazin online cu o mulţime de produse IT, dar şi telefoane, televizoare. O multitudine de produse. Navigatul uşor pe site şi uşurinţa cu care poţi găsi un produs te face, ca potenţial client, să mai zăboveşti. Există la fiecare categorie şi filtre de căutare: după producător, după capacitate de stocare, după procesor, după preţ, după gramaj, şi aşa mai departe. E foarte uşor de găsit produsul dorit. Şi totuşi nu sunt mulţumit. Nu sunt mulţumit că aceste criterii de sortare nu se modifică dinamic, ci rămân aceleaşi, standard, într-o clasă de produse.

De exemplu, căutând un notebook, am ales primul criteriu de sortare, producătorul să fie Dell. Apoi, având alte câmpuri, precum preţ, tip procesor, diagonala, capacitate memorie, capacitate hdd şi gramaj, mi-am propus să aleg un laptop Dell mai uşurel, şi am observat că pot alege diverse valori ale greutăţii, inclusiv valori între 0,22 şi 0,99kg. Alegând varianta asta aflu că nu există asemenea produse în stoc. La fel şi când am ales Dell cu diagonale de 19-20". Mie mi s-ar fi părut mai corect ca atunci când am ales producătorul Dell celelate câmpuri să se modifice în aşa fel încât să corespundă unor valori reale de la modele Dell. Prea mult de cerut? Nu cred.

Trecând peste partea asta, am fost mulţumit de detaliile tehnice oferite, dar parcă ar fi fost mai bine de existau şi păreri ale persoanelor ce au cumpărat şi folosit un asemenea produs. Dacă pare prea complicat aşa ceva, un parteneriat simplu cu un alt site specializat în recenzii de produse IT ar da rezultate mai bune. Potenţialul client găseşte pe pagina produsului căutat un link spre recenzia produsului pe o pagina a siteului partener. Merge?

Apoi telefoane, câte îţi vrea sufleţelul, imprimante, routere switchuri la preţuri ok. Aparate foto, iarăşi multe... dar stai! Doar BenQ, Panasonic, Samsung şi Sony? Păi unde e, mamă, Olympusul??? Şi Canon-ul?? Au mers cu metroul, mamă? :D

În rest, toate informaţiile de care ai nevoie le găseşti pe site: cum se face comanda, cum poţi contacta telefonic un consultant de vânzări, cum să ajungi la magazin în Bucureşti, informaţii despre ultimle promoţii.... iar apoi dai peste pagina "Despre noi". Nu vreau să comentez, dar se potriveşte ca nuca-n perete cu restul siteului. :|

Oricum, eu nu am făcut decât să accentuez nişte lucruri ce mie nu mi-au plăcut. But you know, that's just me. Întrebarea e dacă voi, după o raită prin magazin, aţi cumpăra ceva. What d'you say? (Dacă răspunsul e afirmativ, vă trimit listă cu ce aş dori)

Articol scris pentru etapa 20, şi ultima din concursul PcNews.

Diavolul se îmbracă... cum să cred eu aşa ceva? Tot citeam pe diverse forumuri de film, acum un an si ceva. Că o să apară, că wow, că va fi prea tare. Mă gândeam că va fi ceva gen Saw. Cu mult sânge şi alea alea. Apoi când am văzut afişul cu un condur roşu sângeriu am fost sigur că va fi vorba de o tipă faină rău care de fapt e o ucigaşă.

Ce mă mira era că lumea tot acorda importanţă filmului, şi sincer să fiu nu mă aşteptam ca atâţia oameni să guste aşa gen de film. Nu a durat mult şi am început să citesc mai atent ce scria lumea şi am aflat de ce încă se vorbea de film. Se făcea că în film urma să apară piesa Ei, "Jump". Şi de acolo întregi teorii despre faptul că Jump urma să fie noul single, şi că va avea scene din film în videoclip şi aşa mai departe. Teoria mea cu sangele nu mai statea in picioare. Deloc. Nah mira-s-ar.

Pentru cei care spun că filmul e doar o paradă a modei, ţin să le amintesc de evoluţia personajelor, de felul cum se deschid, cum se coc. Pentru că inevitabil, când într-un mediu încerci să integrezi un element diferit, atât el cât şi mediul în care a intrat se schimbă. Dacă vreţi să ştiţi în ce sens evoluează lucrurile în film, ştiţi ce aveţi de făcut.


Ştiţi ce aveţi de făcut, nu? Aveţi mai multe variante de ales, nu le numesc pe toate, însă ştiţi şi voi că anumite lucruri e mai bine să la vezi la calitatea cea mai bună. Vă gândiţi acuma la dvd, că ştiţi că un dvd se vede foarte bine, faţă de un dvdrip. Oare ştiţi că e ceva ce se vede mai clar decât un dvd? Se numeşte Blu-Ray disc, şi conţine filmul în format HD - High Definition. Care-i minunea?

Diferenţa majoră dintre clasicul DVD şi Blu-ray este capacitatea de stocare. Un Blu-ray disc single layer poate stoca 25GB de date, faţă de doar 4,7GB cât are un dvd, iar dacă e double layer.... faceţi voi calculele. Vă daţi seama câtă informaţie va fi stocată în 50GB, iar dacă toţi acei 50GB vor fi folosiţi pentru un singur film de două ore, păi imaginea aruncată electron cu electron pe ecran va fi extraordinar de clară şi de precisă, iar sunetul la fel de impresionant. Eu unul nu am văzut niciun film până acuma în HD, ci doar câteva prestaţii live ale Ei, şi am rămas surprins de cât de bine se vedea fiecare detaliu, cât de mic a fi fiind. Alte diferenţe tehnice, şi exlicatia stocarii aşa de multor date pe un disc o să aflaţi voi citind ce scrie aici.

Da, Diavolul se îmbracă de la Prada îl puteţi găsi pe BluRay disc. Şi acuma ştiţi şi de ce să alegeţi un asemenea format. Cu condiţia să aveţi un player BluRay acasă (mă refer la unitate optică de citire), că altfel.....

Articol scris pentru concursul PcNews.

După concursurile de la eMAG şi PcNEws, în weekendul ce tocmai a trecut am participat la un alt concurs, ăsta un pic mai special. Concurs de înnegrit elipse. Da, nu cerculeţe, elipse. Multe la număr, cam 1000, dar nu toate trebuiau înnegrite, aici stătea farmecul concursului, că nu ştiai exact câte, doar orientativ ştiai că e un număr între 350 şi 650. Nu a fost aşa de uşor precum mă aşteptam. După 300 de elipse colorate cu carioca mă dureau deja ochii şi mâna îmi tremura în ultimul hal. Muşchi, articulaţii, ligamente. Nu mai răspundeau deloc cum trebuie. De-abia am reuşit să termin înnegritul, folosind, ca substitut de ceas, brainampul care cânta piese cu durată cunoscută.

Aşa a fost. Concurs de înnegrit elipse. Concurs pentru care am mers, zgâlţâit, 497 de kilometri cu trenul, în capitală. Un oraş mare, plin de oameni de toate felurile, dar cu toţii cu o trăsătură comună: vorbesc mult şi repede. Oameni simpli, aurolaci, persoane demente, fiţoşi... pe toţi i-am zărit. Inclusiv pe ăia şmecheri de 25-35 de ani care, împărţiţi în două bande a câte 10 inşi fiecare, se iau la trântă, îşi împart pumni, picioare şi chiar folosesc şi pari pentru a snopi în bătaie un adversar, undeva după miezul nopţii, pe o stradă mai ferită privirilor. "Nu da, buăi, că-i nepotu-mio!". Sau oameni cu un singur răspuns în minte: "Ia metroul, mamă". Orice întrebam, cum ajung de colo colo, pe ce stradă să o iau, auzeam "Ia metroul, mamă". (Like "It's all you can saaay!").

Partea bună e că printre toţi oamenii gălăgioşi de acol am dat de un Domn calm cu care mi-a făcut plăcere să şed în poveşti.

Ce să vă mai zic despre frumoasa noastră capitală? Că nu mi s-a părut deloc frumoasă. La fel ca anul trecut, se tot lucrează, dezordine, mizerie. Nea' Şobolanu îţi dă "Bună ziua!" fără pic de ruşine pe stradă. Did not like it!Şi nici faptul că luând la pas oraşul (da, am avut de pierdut vremea două ore sâmbătă şi două ore duminică, iar eu nu-s genu de om care să umble prin mall-uri după haine) nu am găsit magazine alimentare. Ok, plin de magazine de haine, şi de fast-fooduri, dar nu tu un non-stop, un ceva. Nah, mi-era foame şi am vrut să îmi cumpăr ceva, dar nu prostii prăjite în ulei pus în cuvă luna trecută (în cel mai fericit caz luna trecută). Cu chiu cu vai, într-un final, am găsit un MegaImage (e drept că mi-am luat o ciocolată şi o cola :P). Nu se găsesc magazine în Bucureşti sau cum stă treaba? Iar în cele câteva anticariate găsite nu am găsit ce căutam (era pe vremuri un anticariat mare în staţia de metrou Universitate, dar cum se modernizează staţia, i-au scos afară, cu cărţile lor cu tot :p ).

Şi aşa deci. Elipse negre la Bucureşti. Dormit în tren ditamai sus (nu la bagaje, ci pe patul de sus la cuşetă), zdanga, zdanga, având cu mine o tipă ce îmi tot şoptea în ureche diverse cuvinte dulci ca să dorm mai uşor, un somn pe frânturi (nu care cumva să ajung la Satu-Mare).... şi multe buline. Elipse adică. Că altă metodă nu au putut găsi... Încă mai tot văd elipse. Unele negre, pline, altele goale. :|

Se iau 15 bloggeri (din cei care sunt puşi sus în topuri), se ia un clip de inspiraţie şi se face varianta autohtonă. (De vrei să vezi clipul, click here)

Clipul de inspiraţie (staţi, nu săriţi, nu este o descoperire epocală, chiar ei recunosc că au pornit de acolo) este acel spot făcut pentru alegerile din SUA în care mai multe celebrităţi încep prin a spune "Seriously, don't vote!" pentru ca mai apoi replicile să curgă în aşa fel încât să îţi dai seama că tu, cetăţeanule, să nu mergi la vot dacă nu îţi pasă de educaţia copiilor tăi, de sistemul de sănătate, de siguranţă şi protecţie, alea alea... Şi cum ţie îţi pasă de toate astea, evident că o să mergi la vot. Reverse psychology.

Clipul făcut de armata celor 15 nu ştiu pe ce principiu merge. Nu cunosc persoanele implicate şi nu ştiu cine e responsabil de care parte, însă sunt destul de multe aspecte care nu îmi plac deloc.

În primul rând este un clip al naibii de lung, care nu are nicio structură, nicio coloană vertebrală. Fragmente de discurs aruncate ici colo, mult mai prost decât în Pulp Fiction (filmul ăla mi-a plăcut şi chiar l-am priceput, dar spotul ăsta ba). Cu siguranţă se putea face un clip mai scurt (dupa primele două minute muream de plictiseală) şi mai clar. Atâtea replici în contradictoriu (şi unele pe lângă) te introduc parcă într-o patologie aparte. Era ca şi cum ai fi auzit nişte voci certându-se în mintea unei persoane de la secţia de închişi.

Din câte am tot citit clipul nu e nici pro nici contra. Menirea clipului e să spună că orice variantă alegi, să gândeşti bine, să iei decizia corectă. Chestiile astea de dualitate şi de "it's all up to you" se pot face mult mai bine decât atât. Cu un final cu impact mai mare asupra spectatorului, un final prin care îl implici, prin care îl faci să se simtă, nu cu un final searbăd, confuz şi plat.

Nu am stat să număr să văd câţi sunt pro-vot şi câţi împotrivă. Argumentele celor care preferă să stea acasă mi se par hilare, şi mă enervează cum ei (nah, nu mă refer doar la cei din clip) se cred foarte grozavi că ei pot afirma aşa ceva. Grozavi şi con cojones. Wow mamă, ce cool sunt că nu merg la vot. "Nu am votat niciodată până acum", "Nu am cu cine", "Nu le pasă de mine". Au drept de vot dar nu merg la vot. De nu ar fi avut drept de vot ar fi răcnit ca din gură de şarpe că ei vor să meargă la vot, că vor să le fie auzită vocea, că vor să schimbe lucrurile în România.

Citez din "înţelepciunea lor":

• "Nu mi se pare extraordinar să fiu singur într-o cabină de vot împreună cu nişte hoţi" (sună mai degrabă a copil de 12 ani care zice că nu vrea să intre în confesional cu preotul)
• "Mi-ar plăcea să am pe cine să votez, dar nu am cu cine"
• "Aşteptăm un Obama al României". (am mai văzut domnişoare care aveau 60 de ani şi încă îl aşteptau pe Făt Frumos)
• "Hai să nu votăm până nu suntem siguri că avem cu cine vota" (precum în "idiocracy", hai să tot aşteptăm, să vedem, să studiem, şi să lăsăm pensionarii să voteze; prea tare, frate!)
• "Pe ei nu îi interesează de mine". (tell me something new)
• "Am descoperit că toţi sunt la fel". (sunt tare curios prin ce metode)

Cum să spui că nu ai cu cine? Ai de ales între atâtea nume. Interesează-te. Dacă chiar îţi pasă de ţara în care eşti, dacă chiar îţi pasă de viitorul tău, interesează-te. Nu cred că e prea greu. Alege-l pe cel mai bun, sau pe cel mai puţin rău dacă toţi sunt aşa de evil. Toţi ţi se par o apă ş-un pământ? Atunci alege alte criterii pentru vot. Fă cum face Puttycat, pune ştampila pe cel care te-a spamat mai puţin. Criteriu destul de bun, candidatul respectiv te-a respectat şi nu ţi-a pus în fiecare zi pliante în cutia poştală. Ştie că nu îţi place spamul şi ştie că nu e bine să faci risipă de hârtie (chestia cu copacii şi mediul).

Şi dacă tot te încăpăţânezi să nu mergi.... până la următoarele, coicu' mic.


Revenind la oamenii din spot. Câteva feţe mi-s cunoscute: Manafu, Buddha, Florin, Pyuric, Nihasa, Piticu. Pe ei i-am tot văzut în poze. Dar restul? Aş vrea şi eu să ştiu cine-s restul din clip. Nu cred că era o muncă sisifică la montaj de adăugat şi un text.

Mă miră că a ieşit aşa clipul, având în vedere persoanele implicate, persoane care mereu dau sfaturi peste sfaturi şi îi pun pe toţi la zid, doar ei ştiind cum se face o treabă "profi". Well, aţi făcut o treabă "profi" şi anume de (nu vă gândiţi la "profesionistă", ci la magazinul "profi" şi la ale sale produse, printre care şi) cacao pudră. 5 wasted minutes :|

Dintre toţi, cei mai coerenţi şi cu ceva de spus mi s-au părut Manafu (cel cu şapca NY) şi băiatul în pulover roşu. Ei avură replici gândite şi nu erau acolo just for fun. Mie aşa mi s-a părut. Păcat că nu ştiu cine e băietu' cela-n roşu.

Interesant cum încercăm să explicăm ce fac animalele noastre dragi. Uitaţi ce cred unii că fac pisicile atunci când petrec timp cu botu-n toaletă: citesc cărţi, ascultă transmisiuni secrete, fac vrăji, prind peşti, beau cocktailuri, votează.....

Aşa fac şi ale voastre? :D


PS: Sondaj nou în dreapta paginii. Rezultate sondaj vechi aici.

"Lung îi drumu', scumpă mamă
Sunt plecat de miercuri seară
Sus, pe deasupra norilor
Mult deasupra cocorilor
Unde aeru-i prea aspru
Şi soarele-i mândru astru.

Ostenit şi temător
Într-un lung oceanic zbor
Agitat ca o albină
Ce bea multă cofeină
Şi având un singur dor
Pe pământ să pun picior.

Fost-am dus în ţări străine
Să muncesc, să-mi fie bine
Ca să nu mai faci mereu
Găuri negre-n contul tău
Şi să pot avea şi eu
Câte-un leu în plus ... şi greu.

Nu vin dar cu mâna goală
Am în geantă jos la cală
Câte-un dar american
Iar cu mine, în ghiozdan
Un laptop mic şi jucăuş,
Asus, mamă, cum am vrut. "


Articol scris pentru concursul PcNews.


PS: ca să vedeţi ce scoate ditamai febra din mine :p

De când am văzut prestaţia lor la premiile MTV de săptămâna trecută am rămas prins de piesă. Mi-a plăcut tare mult, însă şi mai mult mi-a plăcut prezentarea şi impresionantul clip video de pe fundal. Simplu, dar complicat, rece, dar plin de viaţă, încărcat, dar prea bine sincronizat. Jos pălăria, domnii mei!


The Killers - Human (Live EMA 2008)

Ştie careva cine le-a făcut clipul de pe fundal? :D

Cum ar zice unii, lumea e plină de locuri frumoase. Însă cum frumuseţea e în ochii privitorului, s-ar putea ca noi doi să găsim total alte lucruri ca fiind frumoase.

Ce altă metodă de a fura din frumuseţea unui loc, de lua cu tine o fărâmă, fie ea cât de mică, decât prin a face o poză? De la vârste fragede, ce-i drept, noi tot facem poze, HD, doar că mediul de stocare nu ne permite să le accesăm pe toate, şi niciodată la calitatea iniţială. Aşa se întâmplă când neuronii îşi fac de cap. Nu ne supărăm, că au ei alte treburi.

Al meu companion de călătorii este un Olympus sp-510uz. Nu e tocmai uşor, motiv pentru care la check-in în aeroport l-am agăţat la gât (pentru că geanta de mână era deja la limită de greutate, de fapt depăşea deja cu 100 de grame limita), însă e capabil şi sunt tare mândru de el. Iniţial cu o memorie mică, făcându-mă să mă întreb mereu de chiar vreau să fac o poză, un mic upgrade a rezolvat problemele, astfel încât apăs pe buton de fiecare dată când văd ceva ce îmi place, chiar dacă pentru unii nu e decât un conglomerat obositor de oameni grăbiţi.

Şi ce am făcut noi doi? Păi am pozat peisaje de zi, am pozat persoane, am pozat detalii (macro), am pozat obiecte aflate în depărtare, am pozat obiecte în muzee, am pozat chestii aflate în spatele unor vitrine, am pozat noaptea, am pozat lucruri aflate în mişcare, ce mai, ne-am făcut de cap.


Ce îmi place la Olympusul meu? Faptul că e deştept şi că îşi face treaba aşa cum trebuie, adică eu apăs pe buton şi apoi el hop-ţop face poza. Faptul că are mai multe setări standard pentru a te ajuta când faci poze în diverse condiţii (pe timp de noapte, în muzeu, la evenimente sportive...). Ce îmi mai place la Olympusul meu? Zoomul optic de 10x. E fenomenal. De multe ori am vrut să pozez diverse detalii care însă nu îmi erau aproape, şi mereu ieşeau blurate, însă acuma, cu un asemenea zoom optic, am rezolvat problema. Doar că acuma am devenit şi un pic mai leneş, abuzând de multe ori de zoom în loc să fac cinci paşi. :D


Ce nu îmi place la Olympusul meu? Faptul că uneori nu focusează unde ar trebui şi că uneori ies mişcate pozele (dar acolo e vina mea, că ar trebui să stau eu nemişcat :p). Şi faptul că nu ştiu poza luna. Dar nah, acolo tot vina mea e :p

Am căutat la Emag.ro modelul ca să vi-l arăt, însă văd că ei nu îl au decât pe frat-su mai mare. Vi-l recomad cu tot dragul. Olympus SP-570UZ îi spune lui. Spre deosebire de al meu frat-su are un zoom optic de 20x, 10MP, stabilizator dual de imagine şi multe alte chestii pe care o să le găsiţi pe pagina cu detalii tehnice. Cred că fiecare leu din cei 1580 se merită pentru aşa aparat.

Articol scris pentru concursul PcNews.

*aş pune link spre locaţia un de am găsit poza, dar nu mai ştiu unde...

"Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG."



Acum 13 ani ave13 avea 13 ani.

Un puşti care învăţa bine, se juca pe-afară şi se uita la desene animate pe posturile italieneşti (că aveau desene mai frumoase şi captivante decât Cartoon Network). Un puşti în clasa a şaptea.

Acum 13 ani am început să studiez chimia. Materie frumoasă (aveam să concluzionez peste vreo patru ani), însă am dat şi eu, ca restul clasei, cu capul de "tabloul" lui Mendeleev (totuşi nu mi-au trebuit comprese reci), de nume, grupe şi valenţe. P-Potasiu spuneam, şi nu înţelegeam de ce insista profesoara că este P-Fosfor. Până la urmă mi-am dat seama că avea dreptate. :) A ajuns să îmi placă tare mult de ea, mai ales că, la final de trimestru noi făceam probleme ascultând muzică adusă de ea în clasă. Vă gândiţi la Tchaikovsky sau Verdi, nu-i aşa? Ei bine, vă înşelaţi amarnic. Chimia mergea extraordinar pe Use Yor Illusion II. Un album prea fain, ce îl ascultam des şi acasă ("Something to remember" am cumpărat de-abia anul următor).

Acum 13 ani stăteam vara până târziu pe păşune cu vitele noastre, urmărind soarele cum se topea când întâlnea orizontul, şi ajungeam acasă în acordurile greierilor. Mergeam la secerat, la treierat, la fân, la cules de prune, la cules de porumb. Scoteam apa din fântână şi fugeam când, în pod fiind, dădeam peste un cuib de viespi. Mă prăjeam ziua în soare şi apoi mă răcoream seara, când era gata toată treaba, sub cerul înstelat, unind punct cu punct şi găsind constelaţii sau planete, aşteptând eclipse sau ploi de meteoriţi.

Acum 13 ani am avut primele întâlniri monstruoase. Lungi, reci şi acoperiţi de solzi strălucitori şi cu o limbă sâsâitoare, şerpii m-au băgat în sperieţi, şi nici acuma, după 13 ani nu am reuşit să îmi înving frica. Din păcate.

Acum 13 ani nu puteam prezice viitorul, nu îmi puteam imagina că voi alege o asemenea facultate, nu puteam şti ce oameni extraordinari îmi vor deveni prieteni, nu visam că am să ies vreodată din ţară, nu îmi imaginam că voi putea fi iubit aşa de mult şi nu credeam că i-aş putea minţi sau dezamăgi vreodată pe cei dragi.

Într-adevăr, acum 13 ani viitorul îmi apărea altfel decât este el astăzi. Trăiam fără prea multe griji. Credeam că mereu binele învinge. Pornit pe un drum mă vedeam pe el până la capăt. Nu aveam de unde să ştiu că între timp priorităţile se vor schimba, că necunoscutele se vor înmulţi, că voi fi tras în stânga şi în dreapta şi că într-un final îmi voi reconsidera poziţia şi că voi schimba banda din mers.

Acum 13 ani eram un puşti naiv. Acuma nu mai sunt un puşti.....

Luni dimineaţa, în birourile Asus România, la finalul şedinţei săptămânale, după ce s-au discutat noile produse şi regulamentul revizuit de ordine interioară, ultimul subpunct rămas pe agendă a fost concursul de la PcNews.

Directorul, un pic agitat, căci încă nu aterizase avionul fiicei sale, s-a întors spre cei doi care erau responsabili de proiectul cu concursul.

- Paul, Anca, spuneţi-mi cum stăm?
- Domnule director, concursul se desfăşoară conform planului, deja au trecut 14 etape, deci ne apropiem de final. Au fost scrise numeroase articole despre produsele Asus, unele mai bune, altele mai sumare.
- Bun, bun. Şi deci avem multe reviewuri pe bloguri. Asta e foarte bine.
- Mai sunt şase etape din concurs şi astfel vom avea încă un lot de articole şi linkuri spre produse Asus.

- Domnule director, dacă îmi permiteţi..
- Da, Maria, spune.
- M-am uitat un pic peste cerinţele din acest concurs şi nu mi-e în clar ce ne aşteptăm noi de la copiii ăştia.
- Care copii?
- Bloggerii participanţi.
- Să nu te audă unul că le spui copii, că ne trezim cu o campanie împotriva noastră..
- Nu domnule director. Am văzut cerinţele şi acolo scrie clar că ei trebuie să comenteze un laptop Asus. De ce considerăm ca fiind bune acele articole care sunt de fapt reviewuri profesioniste? Nu asta li s-a cerut... Şi pe lângă asta din ce puncte de vedere credeţi dumneavoastră că vor comenta aceşti copii produ-
- Maria...
- Din ce punct de vedere consideraţi dumneavoastră că vor comenta aceşti concurenţi produsele noastre? Cu siguranţă că majoritatea vor fi în necunoştinţă de cauză şi vor copia doar recenzii de pe alte siteuri. E ca şi atunci când ai de scris o lucrare de diplomă. A te prezenta fără partea practică la susţinerea lucrării, indiferent cât de bună e teoria, e ca şi cum nu ai făcut chiar nimic, ca şi cum tu nu ai nici un input. Eu aşa văd toată treaba asta.
- Maria, nu e chiar aşa, ei-
- Domnule director, dacă îmi permiteţi să vă aduc aminte, toate recenziile oficiale care apar în pubicaţiile de profil despre produsele noastre sunt realizate după ce redacţia respectivei publicaţii a testat un produs de al nostru. Mi se pare incorect să avem aşteptări ca aceşti bloggeri să facă recenzii fără să fi testat produsele noastre. Cred că trebuia conceput ceva mai original şi mai creativ, integrarea unui produs de al nostru într-un scenariu sau într-o poveste, ceva care să aducă blogerri şi cititorii lor mai aproape de noi. Oricine poate să scrie în două rânduri despre modelul X51RL-AP153L ce poate fi găsit pe MarketOnline, cu 2GB RAM, 160GB HDD, procesor Inter Core 2 Duo, geantă şi mouse inclus. Dar asta e o prezentare rece şi lipsită de viaţă. Şi nu asta ar trebui să promovăm...
- Şi eu sunt de acord cu ce a spus Maria. Posturile tehnice sunt potrivite pentru siteuri IT, nu pentru blogguri unde atmosfera e mai destinsă, mai aparte. Alta trebuia să fie abordarea noastră dacă vroiam să prindem mai mult teren.
- Adi, Maria, voi vă aşteptaţi să le dăm bloggerilor laptopuri de ale noastre să le testeze? Chiar vă aşteptaţi la asta?
- Da, de ce nu? Cu ce sunt ei mai prejos decât jurnaliştii? Dacă ne dorim o apreciere sinceră şi originală, şi nu un text tehnic şi rece, trebuie să facem noi primul pas. Nu am avea decât de câştigat dacă ne-am schimba atitudinea şi am face lucruri mai îndrăzneţe.

- Nu spun că e o idee rea, Maria. E ceva la care cu siguranţă trebuie să ne mai gândim. Peste două luni vrem să pornim o campanie nouă, şi chiar aş dori ca tu şi Adi să elaboraţi o strategie care să ne aducă mai aproape de consumator. Bine? Aştept în cel mult două săptămâni proiectul vostru. Îl evaluăm şi vedem apoi. Bun. Aş mai vrea să discutăm în încheiere ........ O secundă vă rog să mă scuzaţi. Alo?
- Tati!


Articol scris pentru concursul PcNews.

Tare haioasă reclama la Autonovo găsită pe Cotidianul.ro. Un flash micuţ cu patru cadre. "Decapotabilă? Mai gândeşte-te!" :)) Prea tare!

Prima campanie pentru "Transport for London" o ştiţi deja.

Al doilea spot a apărut de ceva zile şi este mult mai captivant şi interesant decât primul. Un caz desprins parcă din cărţi de Agatha Christie... un detectiv, trei suspecţi, un scurt interogatoriu şi hop! detectivul ştie cine e criminalul. Voi v-aţi prins? Aţi fost atenţi la alibiul fiecăruia?



"It's easy to miss something you're not looking for"

[via]

Mereu am fost de părere că aşa cum scrii, aşa te prezinţi, fie că este vorba de o cerere, un email, un articol, un post pe un forum, o scrisoare..... Însă văd că sunt mulţi care....

Există nişte reguli de bază, chiar dacă nescrise, despre cum ar trebui să arate ceea ce scrii. Le zic reguli de bază ca să nu le spun chiar reguli de bun simţ.

Primul lucru de care trebuie ţinut seama e că textul scris trebuie să fie uşor de înţeles, prin urmare trebuie scris corect. Nu de genul "ejti kam pr0st, kumm sa cred k ai vazut asha ceva??". În limba română nu există cuvinte din astea cu "jt" sau "tz" sau alte grupuri ciudate de litere. De îmi trimiţi un asemenea mesaj nu îmi areţi cât de şmecher eşti ci, din contră, cât de stupid "ejti".

Bun, te-ai chinuit şi ai scris textul corect, apreciez asta, însă sper că nu ai uitat de semnele de punctuaţie şi de faptul că o frază începe cu literă capitală. Iar dacă ai foarte multe de spus, nu uita să desparţi ideile principale în paragrafe distincte.

Odată ajuns aici sper că textul tău conţine următoarele structuri: o formulă de salut, textul principal şi o încheiere (numele +- o formulă de salut). E simplu, ca şi atunci când dai un telefon. Întâi saluţi, vorbeşti ce vorbeşti şi la final mai saluţi o dată. Nu e greu.

Deşi am scris mai sus, ţin să îţi reamintesc un lucru important, mai ales când trimiţi un email(că nah, pe forumuri te ascunzi sub un pseudonim): nu uita să te semnezi. Nu poţi trimite un email în care să întrebi/comunici ceva şi să te ascunzi în spatele unei adrese de email care nu spune nimic despre tine (cine crezi că îţi poate ghici numele dintr-o adresă de genul kantjtwrvel45 @ mail.com?). Ai un nume, nu? Foloseşte-l.

Aşa că data viitoare când trimiţi un email întreabă-te de ţi se pare în regulă ca acel text să te reprezinte. Şi abia apoi apasă Send.

Aveţi grijă când mergeţi la cumpărături, se pare că le place să ne fure (preţuri diferite de la raft la casă, produse expirate, gramaje diferite..) More Here.

Un clip interesant despre un om care a găsit puterea să treacă peste greutăţile din viaţă. Oi da, şi faţă de ce a trecut el prin, problemele noastre par o nimica toată. A must See. More Here.

Cu ce ocazie au început cei de la CityNews.ro să îmi trimită SMS-uri?? Eu nu le-am dat numărul meu de telefon ... Până acuma am primit vreo două, ceva legat de folbal....

De când mă ştiu am avut acelaşi job. Şofer. Alerg cu viteze mari dintr-o parte într-alta ca să livrez pachete şi ca să iau apoi altele noi.

Acuma am nişte pachete de transportat, nu ştiu ce e în ele, de fapt niciodată nu ştiu ce e în ele, şi la urma urmei nu prea îmi pasă mie ce e în ele. Sunt înscris pe banda mea şi acceleraţia am călcat-o la maxim. Am centura de siguranţă pusă, dar nu îmi fac griji, foarte rar au loc accidente atâta vreme cât menţinem direcţia şi viteza neschimbate.

Sincer aş ajunge mai repede la destinaţie şi să mă scap de încărcătură, însă aşa stau lucrurile, trebuie să trec prin diverse filtre ale poliţiei şi prin vămi, şi câteva intersecţii dirijate. Dar e bine că trec prin toate astea, nu de alta, dar în asemenea intersecţii aflu pe ce drum să o iau pân la următoarea bifurcaţie, că de aş fi lăsat de capul meu, m-aş pierde...

Drumurile sunt toate la fel, după acelaşi tipar, doar uneori diferă. Ca acuma. Ajuns la ultimul filtru ni se spune că nu putem ajunge la destinaţie pe drumuri normale, şi că trebuie să ne modifice un pic înfăţişarea. Ok, semnat actele că sunt de acord şi că orice deteriorare a vehiculului sau a încărcăturii va fi suportată de ei. Bon. Foarte rapid vehiculul e învelit într-o prelată colorată, strânsă bine şi puse trei lacăte, iar apoi o bulă imensă de Heliu e fixată pe partea superioară a prelatei. Ni se spune că nu există drum direct până la destinaţie şi că va trebui să luăm calea aerului, iar prelata colorată şi lacătele sunt pentru ca în cazul în care suntem prinşi într-o ambuscadă de bandiţi, să nu poată fi furate pachetele preţioase ce le transportăm.

Ajuns la rampa de lansare, cât ai zice "http" ne trezim cu toţii în aer, Heliul făcându-şi bine datoria. Cu viteză ne îndreptăm spre.... Şi uite că am ajuns. Foarte operativă staţia de primire: Heliul e rapid desprins de pe prelata, apoi folosind o cheie speciala sunt decuiate lacătele cu care e prinsă prelata, astfel încât într-o secundă încărcătura ce o duceam e descărcată şi trimisă spre o vulpe roşie ca focul ce asamblează într-un ritm ameţitor pachete mici şi le aruncă pe un perete imens. Vulpea însă nu doar primeşte pachete ci şi trimite. Semnat actele că am primit pachet nou şi pregătit de un nou drum. În timp ce sunt din nou acoperit cu prelata şi puse lacătele, văd că anumite vehicule, ce au venit fără lacăte puse sau cu alt fel de lacăte sunt rapid duse la un crematoriu şi aruncate în foc. Ioi. Iar eu am uitat să le las copia după factură...

Acuma facem drumul de retur, înapoi să livrez pachetul tocmai primit de la vulpe. Ataşat Heliul, şi mă îndrept spre staţia de unde apoi am să o iau pe clasicele drumuri... Se apropie staţia..... Văd că scrie ceva pe ea..... Hmm, e cam departe... Ede... Edem.... Edi.. Edimax scrie. Da, Edimax. Unii spun că arată ca o staţie intergalactică, dar eu nu ştiu ce e aia. Eu doar transport pachete de colo colo, biţi, octeţi. Nu am timp să fac pauze, nu merg la filme.... şi tot ce v-am povestit până acuma s-a întâmplat în mai puţin de o secundă.... Şi voi vă plângeţi că aveţi o zi încărcată.....

Me out.


Articol scris pentru concursul PcNews.

Nu ştiu cum şi-a luat câinele ăsta examenele la şcoală... cred că era cel mai tont din clasă. Ia uitaţi şi voi mai jos ce face la urmărirea unui hoţ:

Never underestimate the power of .... Oprah! Oprah said "Vote Obama, Obama is change" and America voted Obama ;)

- Nu mai pot! A nu ştiu câta seară în care am asemenea vise.
- Spune-mi, ce ai văzut de data asta? Unde erai?

- Eram undeva... undeva într-o livadă. Ştiu că erau nişte pruni şi nişte meri, şi un nuc mare, umbros. Şi eram cu un prieten.... Eu aveam un topor în mână.
- Erai furios pe prietenul tău?
- Nu, nu, deloc. La un moment dat au apărut nişte şerpi din gard... Mai ţineţi minte ce mă îngrozesc pe mine târâturile astea.. EI bine, am luat toporul şi am început să le tai capetele. Precum Prâslea, sau Harap-Alb, sau care o fi fost..... Hercule... nu mai ştiu...
- Mi-ai spus că a fost un coşmar.. Ce s-a întâmplat?
- Au venit apoi nişte câini fioroşi... Şi iarăşi i-am nimicit..
- Asta e bine. Faptul că nu mai eşti speriat de lucrurile astea e bine..
- Însă apoi, pe când eu mă luptam, prietenul meu a fost prins. De cineva care vroia să îi facă rău. Simţeam că era ceva malefic legat de acel personaj. Ştiam că este un taur, însă arăta ca un om, doar că avea două coarne. Şi era puternic, foarte puternic...
- Şi ce ai făcut?
- Păi m-am trezit cu o furcă în mână.... şi prietenul meu tot striga "Omoară-l, omoară-l".... dar nu ştiam cum, ca să nu îl lovesc şi pe el.... Iar într-un final... Vai, aşa de viu a fost tot, m-am trezit tare tulburat..
- Ce s-a întâmplat?
- L-am atacat şi l-am nimerit. De mai multe ori. Să fi văzut cum coarnele furcii intrau în piele şi cum urla şi cum ţâşnea sângele.... Şi cum mă privea în ochi.. şi cum încă îi rămânea rânjetul pe faţă.... Groaznic. Terifiat am fost la trezire.... . Ce spuneţi de asta? Ce să înţeleg? Ce să fac?

- De câtă vreme ai laptopul acela?
- Asus-ul? de vreo lună.
- Eu ţi-aş recomanda să o laşi mai moale cu filmele de groază. Încearcă o săptămână, două, şi ai să vezi că te vei simţi mai bine.
- Dar..
- Măi, copile, e spre binele tău! Uită-te la comedii sau la alte filme, nu e aşa de greu.
- ....
- Şi fără jocuri.
- Dar....
- Camelia, a venit programarea de la ora 16?
- (voce de interfon: hfjshgn tuv wtnu wu)
- Deci tinere, următoarea şedinţă joi la aceeaşi oră, da? Aştept rezultate cât mai bune.
- Speer....

Articol scris pentru concursul PcNews.

În sfârşit am pus în practică ce descriam aici acum vreo trei săptămâni. Nu de alta, dar data trecută când fusăi acasă era prea ud pământul şi parcă era prea frig afară. Da, ştiu, puturos. :P

Azi a fost o zi caldă de toamnă, ceea ce n-a putut decât să mă bucure. Înarmat cu hârleţ, cotarcă şi foarfeci, am purces la treabă. Cotarca şi hârleţul le-am folosit pentru a aduce din grădina din spate pământ pentru muşuroire (mai ţineţi minte, nu?). Făcut frumos muşuroiul, avut grijă să fie totul bine acoperit (don't be afraid to use your hands), după care am trecut la curăţenie generală, toate plantele fiind smulse/tăiate, în afară de trandafiri, bineînţeles. Ce am făcut apoi? Păi am acoperit fiecare muşuroi cu plantele uscate şi cu frunzele greblate. (Nu ştiu cât de bine se vede în poza de sus; probabil trebuia să fac o poză şi înainte de a pune frunzele)

Mă gândeam la acea variantă de a pune naftalină printre plantele uscate, însă totuşi suntem în mijlocul oraşului şi avem aşa ceva, aşa că rozătoare? Not a chance :D

Aveţi însă grijă să purtaţi mănuşi când umblaţi cu trandafirii, căci altfel ghimpii vă pot zgâria bine de tot.

Voi ce aţi făcut astăzi?

PS: Ok, în legătură cu ultima poză. Se văd acolo nişte zgârieturi, nu? Păi aia trebuia să se vadă :D Restul... doar nu aţi crezut că e ..... Vreo idee ce ar putea fi? :p

A se lua una bucată pisică mai dolofană (ca să nu zic din start că e grasă). Întrebarea vine, vrei să o pui la o dietă, dar cum?

Put the cat on a diet or put the cat in a diet??? :))