Tick ... tock ... tick ... tock ...

Voi v-aţi pregătit? V-aţi cumpărat? Sau aţi investit totul în mâncare? :D

via

Cu siguranţă ştiţi cine e Phil Hansen. Un tânăr artist care a încercat mereu metode şi materiale noi pentru a da viaţă ideilor sale.

Şi uite cum se mişcă, încet încet, roata. Dacă până acuma am tot auzit de trackere, de huburi şi de diverse comunităţi de file-sharing care erau închise pentru violarea drepturilor de autor, uite că acuma nu mai vorbim numai despre aplicaţii software, filme, videoclipuri sau melodii.

Prin ordin judecătoresc siteul Paroles.net, un site pe care găseam versurile (corecte ale) pieselor unor artişti francezi, a fost închis (în doi paşi), iar acest lucru datorită unui Sindicat al Editorilor Muzicali (în traducere aproximativă, Chambre Syndicale de l'Edition Musicale în graiul lor). Aceştia s-au zbătut afirmând că dreptul de autor acoperă nu doar cântecul ci şi versurile. Şi au dreptate.

Dacă tot vorbim despre drepturi de autor... Staţi liniştiţi, nu vă întreb cât la sută din muzica ce o ascultaţi aţi cumpărat-o ... Se pare că cei de la Warner Bros. s-au supărat că nu le-au ieşit aşa de mulţi bani precum au sperat din au considerat injust faţă de artiştii lor parteneriatul cu Youtube , astfel că au cerut retragerea de pe Youtube a tuturor clipurilor artiştilor săi. Acţiunea a început deja, de o săptămână dispar clipuri într-o veselie. Lumea s-a gândit că e vorba doar de clipurile oficiale (videoclip sau concert lansat pe dvd). Surpriza a venit când clipuri filmate de fani în concerte (ştiţi voi, alea zgâlţâite şi cu sunetul deformat de bassul prea puternic şi de urletele publicului) au fost şterse de pe Youtube pe motiv că Warner deţine copyright pe partea audio. Ştiţi ce e şi mai interesant? Că Warner are copyright şi pe "Happy Birthday to You!" :|

Ce nu o să mai găsiţi pe Youtube? Prea multe nume, nu stau să le scriu pe toate, aşa că aruncaţi o privire pe următoarele liste: artişti Warner, artişti care au fost la Warner (nume interesante, nu-i aşa?).

Pe de-o parte îi înţeleg, dreptul de autor, alea alea, de acord cu ei. Dar pe de altă parte dau cu piciorul la o unealtă promoţională importantă (şi decizia lor mă surprinde având în vedere că în ultimii ani WB a luat destule decizii tâmpe în promovarea artiştilor pe care îi reprezintă).... Să vedem dacă până la urmă îşi vor schimba orientarea. 

via

Vă spuneam acum câteva săptămâni de concursul PcNews care a ajuns la final.

Crăciun fericit şi liniştit oriunde vă aflaţi!

Ho, ho , ho. The time is near! Întrebarea vine: Zăpada unde e? A mâncat-o lupu' băsamă! 

Mai devreme vorbeam de cadouri interesante. Ei bine, iezistă un cadou pe care cei bogaţi şi-l doresc. Mai puternic decât orice văzut până acuma. Simplu, dar preţios. O oază de linişte. Un cadou sacru.

Ho, ho, ho! Moşul încă nu a pornit, probabil îşi petrece ultimele zile dinaintea Ajunului în sală împingând greutăţi sau alergând pe bandă. Că deh, trebuie să fie în formă de zile mari. Iar dacă sunteţi pe lista cea bună, cine ştie, poate vă aduce nişte daruri interesante:

1. Wobble Chess set. Tabla realizată din lemn de arţar şi cireş are fiecare pătrat excavat, concav, iar fiecare piesă de şah are baza sferică.

2. KO Labyrinth. Asta obţii de combini un cub Rubick cu un labirint. Un joc interesant în care scopul este de a scoate cele două bile metalice din labirint. Pare uşor la prima vedere, dar aparenţele sunt înşelătoare ;)

3. Astrodea Celestial Watch. Ei bine, să ai tot universul într-un ceas e ceva. O hartă complexă ce arată peste 1100 de stele şi 169 de galaxii.

4. Solar boy with fireflies. Adică o statuie de lemn (rezistent la condiţii variate ale vremii) reprezentând un băiat cu un borcan cu licurici. Plasată în lumina soarelui, ca element decorativ, va avea destulă energie pentru ca la lăsarea întunericului beculeţele din borcan să creeze impresia existenţei unor licurici.

PS: Sondajul vechi incheiat, rezultate aici.

Astăzi am dat peste trailerul de la adaptarea cinematografică a cărţii lui Paulo Coelho, "Veronika se hotărăşte să moară".  

Prea tari cei de la AirFrance.

"Paris - Tokyo. 27 weekly flights. Nobody connects France and Japan better." :D

via

Cum se apropie Crăciunul cum toate posturile radio au schimbat un pic playlistul adăugând câteva piese noi. Vorba vine "noi".  Au schimbat playlistul dar nu şi năravul de a repeta aceleaşi (cel mult) douăzeci de piese toată săptămâna.

Bătut-am un pic cele două malluri săptămâna asta şi nu am putut să rămân indiferent la decoraţiunile de sezon. Fiecare a încercat să se îmbrace cât mai frumos şi mai atrăgător. După cum ştim, încercarea moarte n-are.

În Polus au mers pe stilul clasic cu brad plus globuri. Verde, roşu, galben. O reţetă ce n-a dat greş mereu, nici măcar dacă s-au pus nişte globuri imense.

Ionuţ ne propune un joc interesant. Chiar mi-a plăcut. Ia vedeţi şi voi!

Ca în orice situaţie trebuie să ştii să citeşti semnele. Pentru că ce tu ai crede că sunt semne de afecţiune sau de supunere sunt de fapt altceva.

Stă cumva pisica pe laptopul tău? Împroaşcă nisipul din cutia în care îşi face nevoile? Te apasă cu lăbuţele pe burtă? Se uită insistent la tine? Îţi aduce păsări prinse de ea?

Mai gândeşte-te. Uită-te peste toate toate explicaţiile de aici, iar apoi fă şi testul.

Bogdana Butnar ne propune un exerciţiu de imaginaţie. Dându-se 5 branduri autohtone să scriem primele 3 cuvinte care ne vin în minte despre fiecare. Evident, test rapid, nu trebuie stat zece minute la fiecare subiect ;)

Go HERE and start writing.

Eu am zis:

• Doncafe: mix, cafea, negru
• Farmec: "f" curb, crema, laptisor de matca
• Logan: dacia, nou, restart
• Altex: domo, pret, necunoscut
• Rom: ciocolată, yummy, copilărie

Nu ştiu la ce s-a gândit Leo când a realizat coperta acestei cărţi. Şi nu ştiu la ce vă gândiţi voi când o vedeţi... Aţi observat totuşi că cei doi iepuri sunt în planuri diferite, nu? Sau zâmbetul celui alb v-a dus deja cu gândul spre plăceri încă necunoscute publicului ţintă al cărţii? You pervs! :P

Seen here.

Fără să vreau am ajuns cu telecomanda pe mirobolantul OTV. Unde, în unicul studio improvizat, era o emisiune. Ştie Sfântu' care. Titlu sus: "Prezentatoare OTV găsită moartă la Suceava". În stânga pusă o poză şi textul "Crimă sau sinucidere". Până aici nimic dubios. Însă în partea de jos a ecranului scria cu litere capitale "A fost găsită cu mâinile legate şi cu multe vânătăi pe corp"


Să înţeleg că sunt şanse mari ca respectiva prezentatoare să se fi maltratat, legat bine de mâini şi picioare şi apoi să se fi omorât. Prea tare! Not!

Am dat un pic sonorul mai tare să auz ce se vorbeşte, că la telefon era un individ. Respectivul vorbea despre dragoste şi le întreba pe duduile din studio dacă ele cred în amor. Ioi tulai! Păi cum rămâne cu misterul şi cu crima. V-a murit degeaba prezentatoarea? Unde sunt primele informaţii de la detectivii voştri din teren???? N-apoi nu facerăţi aşe!


LE: 30 mins after, neschimbate au rămas titlurile. M-au confuzat. Cred că arată imagini din emisiuni mai vechi ale tipei... Intercalate cu imagini din pădurea unde au găsit-o cu mâinile legate.

Şi văd cum în urmă cu o săptămână, la şedinţa OTV, Diaconescu le-a spus "Nu mai avem subiecte! Pe Elodia clar nu o mai găsim, ştie naiba unde e, cu taximetristul am terminat cu ăilalţi la fel! Ne trebuie ceva nou şi misterios şi captivant! Se oferă cineva?" (just kiddin)

Ţineţi minte că am participat la faimosul concurs organizat de PCNews. Au fost 20 de etape lungi în care am încercat să mă îndepărtez pe cât posibil de stilul "recenzie profesionistă" a unor produse IT. Nu de alta, dar aşa a fost şi conceput concursul, să găsească cele mai creative articole. Că până la urmă tot recenziile profesioniste au câştigat concursul, e altă mâncare de peşte....

Decernarea premiilor a avut loc marţi, începând cu ora 16, undeva în Bucureşti. Drumul prea lung şi costisitor m-a făcut să şed, în Cluj, lângă telefon. Şi am tot stat şi am aşteptat impacientându-mă că nici cum nu vroia să sune. Nicicum. Probabil erau prea ocupaţi cu sarmalele. Who knows?

Se făcu ora şase jumate când în sfârşit sună telefonul meu. O voce plăcută care îmi spunea că am ieşit pe locul 9 în clasamentul final. Şi că voi primi şi eu un premiu, la alegere, din partea unui sponsor. După o înşiruire de categorii, dintre care la câteva am spus un nu categoric, am rămas cu două opţiuni.


De-abia aştept să primesc acasă premiul. Şi să vi-l arăt ;)

Clasamentul final îl puteţi vedea aci. După cum vedeţi Dan şi Lexa au fost amândoi în top 10. Dan pe locul 3 iar Lexa, cu 5 puncte mai mult decât mine, pe poziţia 8. So proud of you!


Apropos, vouă care dintre articolele scrise v-a plăcut mai mult? (Ca să le vedeţi, faceţi click pe tag-ul "concurs" şi vă vor fi afişate doar articolele de pe blog care au fost scrise pentru concurs) :)

PS: Am aflat între timp că deşi la premiere a fost mâncare, nici urmă de sarmale :P

Ieri să fi fost? Nu mai ştiu. Încep să nu mai am noţiunea timpului şi de multe ori am impresia că ce s-a întâmplat ieri a fost acum vreo patru zile. Aşa că poate a fost alaltăieri. Nu-s sigur.

Într-o zi, săptămâna asta, după ce am bătut oraşul încercând să rezolv cât mai multe treburi, mă îndreptam frumos spre casă când am fost oprit, lângă staţia de autobuz, de un individ. Sondaje de opinie, Orange, abonat, cartelă, reclame. Prea repede a vorbit. După ce m-am uitat la ceas şi am realizat că până la următorul lucru însemnat în agendă mai sunt două ceasuri, mi-am zis că aş putea să particip la ce fac ei acolo. Oricum, săptămâna trecută îi refuzasem de vreo trei ori, faute du temps.

Ei bine sondajul nu a avut loc în stradă ci la etajul doi al clădirii lângă care ne aflam. O sală cu birouri şi calculatoare. Mi-am pus căştile şi am urmat instrucţiunile. Am urmărit nişte reclame. Una era la Dero. Alta la Orange, alta la ceva mezeluri, alta la Orange. Puse întrebări despre primele, întrebări scurte, iar apoi doar pe Orange ne-am axat.

Reclama cu pricina era aceea cu Rives, primul poet 2.0. Ce o fi însemnând şi aia. Multe întrebări au fost despre reclamă. Foarte multe.

Şi am răspuns la toate. Le-am spus că îmi place muzica aleasă, şi montajul video. Foarte bine realizat, încearcă să realizeze o legătură emoţională cu userul, foarte bine jucat. Însă le-am spus şi tot ce nu mi-a plăcut. Şi anume discursul fals al acestui aşa numit poet. Un discurs mai mult de American dream. Şi chiar dacă au continuat tiparul de discurs din reclama lor precedentă, şi aici mă refer la construcţiile "Eu Sunt ..." urmate de lucruri importante din viaţa unui om, mie tot enervante mi se par, şi încă nu înţeleg ce li se pare lor aşa de frumos la campania lor când e plină de dezacorduri. "Eu sunt profesorii care...", "Eu sunt bloggerii pe care...", "Eu sunt poeziile....".

Te-a apropiat reclama mai mult de Orange? Nu.
Reclama iti creste increderea in Orange? Nu.
Reclama te face sa simti ca produsele Orange sunt cele mai bune? Nu.
Reclama te face sa simti Orange ca firma inovatoare? Nu.
Reclama te plictiseste? Da.

In plus de toate astea, desi am urmărit reclama de patru ori, nu am retinut mesajul despre ofertele Orange de la final. Aşa că atunci când mi-au fost puse întrebări din acel text mi s-a părut aberant ca Orange să ofere modemuri la 1 euro sau te miri ce alte lucruri. Mai trecură cinci minute şi m-au pus să revăd reclama. Ce să vezi! Tot ce considerasem eu aberant despre ofertă se pare că era adevărat. Prea tare reclama dacă nu ţii minte ce produse promovează!

Şi cum mai e puţin până cântă Smokie la Cluj, o întrebare ... "Who the f*** is Rives?" şi cum ar trebui el să sensibilizeze publicul român. That shall remain a mystery. Că mie mi se pare doar un măscărici.

Lemnul ăsta. În pădure, în curte, în oraş. Peste tot. Fag, stejar, castan. De toate felurile. Dar tare mereu.

Mai ţineţi minte acel interviu cu Adi Despot şi cu reporteriţa ameţită ("Trei, în p*la mea!")? Ei bine,  uite că există oameni care ştiu să şi râdă. Monsieur Despot, promo pentru Artmark, Galerii de artă:

Se făcea că eram la ţară, undeva pe nişte dealuri galben cu verde, cu porumbul nalt cât mine, şi cu grânele culese. Mergeam liniştiţi spre casă, pe duleu, însă când am ieşit dintre holde pe uliţa satului am văzut că lumea era panicată şi că fugeau cu toţii, tineri şi bătrâni, într-o singură direcţie. După nelipsitul 'wtf?' purcedem şi noi cu restul. Fugim, oameni şi animale şi pe când ne gândeam că fugim de pericol, deşi nu eu nu ştiam încă despre ce era vorba, văd că cei dinaintea noastră, din plutonul de alergare, fac stânga-mprejur şi urlă ca descreieraţii. Ei da, atunci le văd şi eu. Menajere malefice, îmbrăcate old style, verde deschis cu alb, care înaintau spre noi dar nu îşi mişcau deloc picioarele, şi care capturau şi vaporizau fiinţele vii. 'wtf?' Un grup de trei menajere a ajuns în faţa mea, am făcut ochii cât cepele şi ..... m-am trezit ... se făcea că ceasul era 01:38.

Dacă Moşul şi-a făcut bine treaba azi noapte, mă aştept ca săptămâna viitoare să îi văd pe somnoroşii şi ofticaţii ăia din politichie încovoiaţi de spate şi plini de vânătăi. 

De la DivercityCafe am ajuns să văd trailerul de la Monsters and Aliens, un nou film de animaţie de la Dreamworks. Prea tare! De-abia-l aştept :)

"You're beautiful" într-o interpretare originală. Atenţie la cuvinte :))