Plecat la ținută lejeră, și cu pălăria pe scăfârlie, am ajuns, când era soarele mai mare în fața Casei de Cultură a Studenților unde m-a agățat o domnișoară, rugându-mă să îi desenez ceva, ceva care să simbolizeze Clujul. Și m-am trezit în fața pânzei goale, cu pensula în mână, fără nicio idee... Norocul meu că până am înmuiat pensula în vopsea m-am hotărât ce să desenez. Ei, nu e cine știe ce operă de artă, dar totuși  :D (Voi vă dați seama ce am desenat? :)) )

Momentul de sâmbătă am înțeles că face parte din proiectul ”Branding de Cluj” în care pare-mi-se că se încearcă a se găsi o imagine reprezentativă pentru oraș. Sau ceva de genul.. Puteți citi mai multe pe siteul lor. Iar mai multe poze aici.

Iar finalul de zi m-a prins în Mall, prin Cărturești (tare amabil personalul de acolo) și la film. ”Îngeri și demoni” am mers să văd cu gândul că tare mi-a plăcut  cartea acum patru ani când am devorat-o în câteva zile. Mi-a plăcut filmul din cauza imaginii foarte clare, din cauza scaunelor al naibii de comfortabile... Sau nu asta trebuia să spun? Povestea a fost foarte grăbită, de multe ori alegerile făcute păreau așa de hilare, la fel și replicile geniale (”antimateria e o bombă care produce căldură”), sau traducerile (”We are gonna be there in a minute” - ”Vin și eu imediat”). Cât despre casting, o singură remarcă. Mereu când îl vedeam pe Ewan McGregor avea parcă un zâmbet șmecheresc și mă așteptam să înceapă în orice moment să cânte :)) Dar recunosc, imaginile sunt foarte faine, foarte faine, măcar pentru asta merită văzut filmul.