Mergeam astăzi grăbit spre restaurant. Mai aveam șapte minute să ajung și semaforul tocmai se făcuse roșu. 12:53. Așa că am stat cuminte, urmărind omulețul roșu de pe partea cealaltă, sperând să se transorme în omuleț verde cât mai repede. În Piața Mihai Viteazu eram, trebuia să trec zebra ce dă spre Agenția CFR. Și stăteam eu așa ..

.. și la un moment dat îmi fug ochii de la nenea roșu și ma uit lângă mine. Am înlemnit. Un nene, după costumație și după sârma imensă rulată pe umăr mi-am dat seama că era coșar. Eu eram înlemnit. Am făcut doi pași în lateral, mai departe de el. El vorbea la telefon. Eu îngrozit. Mă uitam la el și la bota lungă ce o ținea în mâna dreaptă, astfel că la un metru în fața lui, pe botă, stătea mortăciunea. Eram înlemnit, simpaticul acționat la maxim, inima la o frecvență prea mare pentru a mai putea fi măsurată. El vorbea la telefon: ”Da, măi, îți dai seama, un șarpe măi. [..] Un metru optzeci să aibă [..] L-am omorât, da, ce drac să fac?”. 12:54. Eu înlemnit. Șarpele, cu capul zdrobit, încolăcit pe botă.

Când a apărut omul verde în depărtare am pornit deodată, însă eu am accelerat de zici că zebra era de jar. După vreo cinci minute de mers (alert), în apropierea restaurantului, m-am mai liniștit.

În centrul Clujului să găsești un șarpe așa de mare???? WTF??? Probabil undeva în casele vechi din jurul Canalului Morii, but still... WTF??

Iar dacă se trezește cineva să întrebe ”de ce nu i-ai făcut poză să pui pe blog?” , răspunsul se găsește mai sus ;)