Prin pădure

Deşi iulie se anunţa mai lejeră, adevărul e că pare mult mai aglomerată decât o plănuisem eu. Ce să faci, se mai întâmplă. Aşa că azi am profitat de situaţie şi, echipat cu plase, cuţit, botă şi şapcă am urcat mereuaş drumul plin de nămol ce dă în pădurea de la Şirioara, şi apoi, cu grijă, toate dolmele şi crestele ce mi-au ieşit în cale. Nu a fost o ieşire cool cum ar gândi-o sclifosiţii ce au hârtie igienică cu cristale Svarovski "Hai să mergem în pădure să râdem de ţăranii ce se chinuie să taie lemne!!!", şi nici o ieşire exploratorie a la Steve Irwin "Hai să ne băgăm mâna în văgăune umede să găsim şerpi!!", ci una simplă "Hai după ciuperci!". Ani buni de când nu am mai bătut pădurea, deci vă daţi seama cât de bine mi-a prins ....

Pădurea e tânără, un pic cam deasă, însă am dat şi de un luminiş cu falnici stejari. Aer curat, crengi multe ce trosneau sub picioare şi ciuperci bine ascunse. Evident că le-am luat doar pe cele comestibile, vineciori şi gălbiori (sau gavrilaşi). Totuşi procesul de scanare al stratului de frunze mi-a fost mereu încurcat de incredibilul număr al pânzelor de păianjen ce legau copacii între ei. Doi paşi şi iar mă trezeam cu o pânză-ntinsă peste faţă. Cred că e greu să fii o muscă prin pădurea aia :))

O parte din recoltă e deja în curs de digerare, asta după ce în prealabil a stat la fript pe plită. Yummy :D

Who said on Saturdays you have to go clubbin' to feel great? ;)