Madonna în concert în România

Abso-f*ckin-lutely amazing!!!

Madonna continuă în 2009 turneul "Sticky and Sweet" (turneul cu cele mai mari încasări ever pentru un artist solo) vizitând locaţii în care nu a fost in 2008. Una dintre locaţii este...... România!

"This is a first for me. I've never extended a tour before. I'm excited to be going back on the road, visiting places I've never been and returning to places I love" commented Madonna about the new run of dates.

MADONNA 2009 'STICKY & SWEET TOUR' SCHEDULE

04 July - London, United Kingdom - The 02 London - On sale Feb. 06
07 July - Manchester, United Kingdom - MEN Arena - On sale Feb. 06
11 July - Werchter, Belgium - Festivalpark - On sale Feb. 07
14 July - Milan, Italy - San Siro - On sale Feb. 06
21 July - Barcelona, Spain - Olympic Stadium
23 July - Madrid, Spain - Vicente Calderon
28 July - Hamburg, Germany - Trab-Arena Hamburg Bahrenfeld
30 July - Oslo, Norwary - Vallehovin - On sale Feb. 09
04 Aug - Tallinn, Estonia - Tallinn Song Festival Ground
06 Aug - Helsinki, Finland - West Harbour - On sale Feb. 09
09 Aug - Gothenburg, Sweden - Ullevi - On sale Feb. 09
11 Aug - Copenhagen, Denmark - Parken - On sale Feb. 09
13 Aug - Prague, Czech Republic - Chodov Natural Amphitheatre
15 Aug - Warsaw, Poland - Bemowo Airport
18 Aug - Munich, Germany - Olympic Stadium
20 Aug - Ljubljana, Slovenia - Hippodrome

In 2009, Madonna's 'Sticky & Sweet Tour' will also visit Marseille in addition to performances in Bulgaria, Hungary, Russia, Romania, and Serbia.

via madonna.com

Curios când anume va fi (se zvoneşte de 29 august) şi unde anume. Deci de acu încolo trecem pe buget strict, ca să ne permitem, şi aşteptăm cuminţi să fie stabilită data exactă :D

So f*cking happy!!!! Woooooooooooooo!! :D

Atacul ojei

Vrei să promovezi o ojă cu uscare rapidă, ai două opţiuni: fie faci printuri obişnuite, fie încerci să loveşti mai bine spre publicul ţintă. Cei de la Rimmel au ales a doua opţiune plasând în locaţii bine gândite machete de mari dimensini ale unor sticluţe de ojă cu uscare rapidă din care "curge" ojă. Au atras privirile doamnelor atât prin culoarea şi proprietatea de uscare rapidă, cât şi prin sticluţa de ojă ce pare a pluti în aer fără sprijin. Smart move ;)

via

Prestări servicii

Stând liniştit la birou, răsfoia dosarul clienţilor săi. Cu un pix în colţul gurii, cu mâinile sprijinite pe cotierele scaunului de piele, îşi arunca din când în când ochii pe tavan încercând să pună cap la cap diverse idei ce le avea. Nu se grăbea, timp avea berechet, căci pusese un afiş la intrare pe care scria clar că nu este în birou. Se uita la detaliile clienţilor săi gândindu-se cum ar putea să îi mulţumească, cum ar putea să îi încânte şi mai ales cum serviciile sale ar putea fi deasupra celor furnizate în anul anterior de "cealaltă firmă". Citea cu grijă fiece detaliu despre clienţi, ocupaţii, interese, deplasări, semnificaţii, iar contractul începea să prindă contur.

Luă repede o foaie goală şi aşternu pe ea toate ideile, în ordine, scrise câteva criterii pe colţul din dreapta sus într-un mic chenar şi apoi începu să parcurgă de câteva ori lista, eliminând rând pe rând câte o opţiune. Cu paşi repezi se apropia de luarea unei decizii când secretara apăru ca din senin în birou, lăsând pe teancul de dosare o telegramă. "Ar fi indicat să o citiţi cât mai repede!". Secretara dispăru la fel de silenţios precum şi apăruse, iar el hotărî să aibe încredere în ea. Luă foaia în mână şi citi. O dată, de două ori. Clienţii îl anunţau că renunţaseră la serviciile sale. Nu îi plăcu mesajul, dar nu avea ce să facă. Nu erau primii care renunţaseră la serviciile lui şi el nu avea nicio putere asupra lor. Strânse toate foile scrise, le puse cu grije în dosar, puse dosarul pe masa din stânga şi se concentră asupra altor clienţi. Avea aşadar un alt dosar de studiat, o altă decizie de luat, alţi clienţi de mulţumit, în biroul pe uşa căruia scrie, pe geamul de sticlă, "24".

Produse direct de pe plaja

De Surfrider Foundation poate nu aţi auzit, dar cu siguranţă vă daţi seama din nume că este vorba de o fundaţie ce protejează plăjile şi apele oceanului. Dacă mai adăugăm în ecuaţie şi o agenţie de publicitate iese următoarea campanie de sensibilizare a publicului: gunoaie strânse de pe plajele americane, ambalate frumos şi expuse în pieţele fermierilor.

Styrofoam Bites - Long Beach, California

Butts and Bits - Venice Beach, California

Condom Strips - Newport Beach, California

Şi parcă era o vreme când apa mării era curată şi când plajele erau doar nisip lângă nisip scăldat în soare :|

via

Blogger identity

Sunt multe motive care te fac să rămâi pe un blog şi să apeşi butonul magic de RSS. Pe unii îi prinde designul, culorile şi butoanele de pe site, pe alţii îi prinde conţinutul smart sau funny sau util, pe alţii te miri ce altceva.

Ce mă întreb eu este cât de mult contează ....

Continuarea o puteti citi la Andrei pe blog ;)

Dureros

"Is even the simplest task painful?" Emirates Arthritis Foundation

via

PS: new poll on the right ;)

Amy MacDonald - L.A. (live)

Versuri aici.

For any dirty mouth

Toothpaste Aloe Vera Racco: Cleans any dirty mouth.

via

Happy Inauguration Day!

Dansând în staţie :D

Ah, cum îmi plac mie chestiile astea. O reclamă tare faină. 400 de oameni, opt săptămâni de pregătiri, 10 camere ascunse pentru a filma totul. O experienţă intrigantă pentru cei care se aflau în Liverpool station în acel moment şi care nu îşi dădeau seama ce se întâmplă (nu vedeau nicio cameră de filmat). Oare ghiciţi la ce e reclama?

and a little "Making Of"

Zack and Miri make Seven Bunnies

Nu de alta, dar sună mai bine decât "Seven Porno Bunnies" :))

"Zack and Miri make a porno" este un film haios despre doi colegi de apartament, Zack şi Miri, care se trezesc în plină iarnă cu multe facturi neplătite, cu gazul, lumina şi apa tăiate. În disperarea de a face rost de bani le vine ideea, de fapt lui, nu ei, de a face un film porno. O mică investiţie din partea unui prieten, cumpărat echipament (video şi erotic), angajat actori "talentaţi" şi început turnatul filmului. Multe situaţii hilare, mai ales din cauza subiectului abordat. Din păcate finalul e prea siropos şi cam nepotrivit cu restul filmului. Cel puţin mie aşa mi s-a părut.

În celălat film din titlu, "Seven Pounds", îl găsim pe Will Smith, supărat şi cu un plan interesant de a ajuta oameni. Dar nu orice oameni, şi asta o să vedeţi în film. Curios cum un inginer de rachete spaţiale ajunge să lucreze la fisc. Un film ce merită văzut. E interesant cum sunt aleşi oamenii, cum sunt ajutaţi şi de ce. Makes you think. Mi-a plăcut tot filmul, dal capo al fine. Watch it!

In "The House bunny" o să o vedeţi pe tipa din "Scary movie" (nu mai ştiu din care parte), Anna Faris, interpretând un iepuraş Playboy dat afară din vila lui Heffner şi care ajunge într-un campus universitar unde va încerca să pună pe picioare o frăţie ce era în pragul desfiinţării datorită numărului redus de persoane membre (nişte ciudate şi jumătate cărora nimeni nu vroia să se alăture). Un film lejer, cu câteva blonde, câţiva iepuraşi şi studenţi. Nu e o capodoperă, duh, dar merge, mai ales când ai nevoie de un film la care să nu gândeşti :P

Ziua Yolandei

Live, fraţilor, live, în 1971. Cu orchestră. Mai rar aşa ceva astăzi. :)

Aspirin "Ca să nu te ia răceala"

Îngheţam de frig în staţia de autobuz pe când am văzut afişele noi de la Bayer. Haioasă idee, doar că dinozaurii au dispărut înainte de era glaciară când a venit cu foc şi fum marele asteroid ;)

Văd că lumea se discută pe aici. Şi aici :)

The Proposal - trailer

Văzusem un clip scurt zilele trecute de la Globurile de Aur şi o văzusem pe Sandra Bullock. Nu o mai văzusem de mult timp şi, măi, arată bine. În seara asta am aflat de la Cristi că urmează să apară în iunie un nou film în care joacă Sandra. Şi ce bine arată. Mi-a plăcut ce am văzut în trailer :)

"The Proposal" (2009) trailer

Si a fost UBBots 2009

Duminică, la FSEGA, a avut loc a doua ediţie a UBBots. 18 echipe formate din studenţi de anul trei ai Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Babeş Bolyai Cluj au susţinut proba practică a examenului de Robotică în cadrul evenimentului.

În patru etape, fiecare a câte 30 de minute, au fost prezentaţi şi puşi la treabă toţi roboţii. După cum au spus şi coordonatorii, Mihai Oltean şi Laura Dioşan, s-a punctat utilitatea robotului, implementarea noţiunilor teoretice pentru a realiza un robot practic.

Ceremonia de premiere

Am văzut mulţi roboţi-maşinuţă, care parcau (parcare laterală, parcare cu spatele sau chiar în diagonală) sau care se descurcau în trafic, ţinând cont de semnele de circulaţie şi de semafoare. Am văzut roboţi care curăţau mizeria dintr-o cameră (fie golind nişte coşuri de gunoi, fie strângând mizeria aflată pe podea, fie căutând selectiv doar cuburi roşii) sau care realizau harta unei încăperi. Însă şi creaţii mai aparte: tancuri, curse pentru şoareci, robot ce urcă scările sau robot ce urmăreşte alţi roboţi.

Roboţii folosiţi au fost variaţi, în funcţie de sarcina lor. S-au folosit roboţi Lego Nxt, iRobot, Robotino, InteliBrain, braţe LynxArm, camere web, senzori de ultrasunete, culoare, lumină sau sunet şi notebookuri (inclusiv Eee-uri).

Unul dintre cele mai premiate proiecte a fost ARACFS (Automatic Road Adjustment and Car Following System), şi a meritat. Robotul studenţilor, un iRobot modificat, a imitat comportamentul unei maşini în trafic, şi anume în situaţii de ambuteiaj, trafic intens, situaţii neprevăzute. Am putut observa cum maşina se oprea la apariţia bruscă a unui obstacol în faţa ei (la apariţia unei cutii de carton, în cadrul experimentului) sau cum se comporta în cazul în care pe acelaşi drum, în faţa ei, erau alte maşini ce mergeau cu viteză redusă şi cu stopuri frecvente. De asemenea, maşina a fost capabilă de a urmări o altă maşină, pe baza unei particularităţii, cum ar fi o culoare dată (o maşină cu un panou roşu pe ea). A fost un proiect foarte bun, care a funcţionat fără probleme şi care a fost foarte bine prezentat de către realizatori .

ARACFS (urmărire între două maşini) şi Robot Colector (click pentru a mări)

Robot Colector este un robot destinat golirii coşurilor de gunoi dintr-o încăpere într-un recipient propriu. L-am văzut în funcţiune şi îşi face treaba cum trebuie şi a impresionat sponsorii.

MonteScalier este un robot capabil să depăşească obstacole de până la zece centimetri folosind o metodă neconvenţională. Echipat cu două perechi de şenile şi cu senzori de presiune, micuţul a urcat si a coborât trepte în perfect echilibru, aducând băieţilor implicaţi un binemeritat premiu.

MonteScalier şi Tank

Autonomous Robotic Tank este, după cum îi spune numele, un tanc în miniatură. Mic dar dibace, întrucât plasat într-un mediu cu diverse obiecte ocoleşte obstacolele, identifică ţintele (după mărime şi culoare), iar apoi le doboară cu un proiectil lansat cu putere. Thumbs Up!

Diverse proiecte

Proiectele amintite mai sus au fost cele mai bine prezentate. Robotul nu a făcut greşeli iar studenţii au explicat şi detaliat fiecare mişcare. La restul proiectelor s-a mai întâmplat ca robotul să o devieze un pic de la calea stabilită sau să nu reuşească să prindă şi să ridice obiectele de pe podea, însă astea sunt probleme obişnuite şi de înţeles. Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că unii studenţi şi-au pornit robotul şi l-au lăsat să îşi facă singur treaba, uitând să îşi prezinte în faţa publicului creaţia (prin vorbe). :D

Felicitări studenţilor şi coordonatorilor pentru toate proiectele realizate. Aşteptăm ediţia 2010. :)

Mai multe informaţii pe UBBots.com

A4 vs A3

"Your work gets more attention in A3" spun cei de la firma de imprimante Brother. Nu prea eco-friendly mesajul lor, dar interesantă punere în practică a ideii. :)

via & via

UBBots 2009

Sau altfel spus Ziua roboţilor inteligenţi la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca.

Duminică 11 ianuarie la ora 12:00 în clădirea FSEGA la etajul 1 va avea loc a doua ediţie a UBBots la care participă studenţi din anul III ai Facultăţii de Matematică şi Informatică. Vor fi prezentate mai multe proiecte (Good morning robot, Tanc autonom, Parcare automată, Urcatul scărilor, Rezolvare intersecţie, Curăţat zăpada, Transport bere..) interesante în care vor fi implicaţi roboţi. Coordonatori ai UBBots 2009 Mihai Oltean şi Laura Diosan.

UBBots 2008

Mai multe informatii si poze de la UBBots 2008 pe siteul oficial.

Be there or be a number multiplied with itself!

Mai chemi liftul?

Remi to the max!! :D

Reportaj de razboi

Recunosc, recunosc, l-am vazut la Lexa, si l-am furat. Dar e al naibii de haios!

REALITATEA.NET - De Revelion, şi reportajele de război sunt amuzante. VEZI VIDEO

Goosebumps

Ah, vă aduceţi aminte de acel spot excelent realizat pentru Orchestra din Zurick. Ei bine, de data asta vă prezint o imagine nouă folosită pentru promovarea orchestrei. Mi se pare interesantă ideea şi execuţia şi am un feeling că or să mai apară câteva printuri.

Zurich Chamber Orchestra: Great Emotions

via

d(A,B)

În prima noapte din 2009, după ce în fine am reuşit să adorm, se făcea că eram pe un drum. Era seară, cam întuneric, iar eu, împreună cu alte persoane mergeam tot înainte pe drum. Pe jos. Un drum drept şi asfaltat, cu toţii în halate albe. Om lângă om. Mă uit în faţă... drumul drept şi plin de oameni se pierdea în zare. Mă uit în spate... drumul drept şi plin de oameni se pierdea în zare.

Cum mergeam noi grăbit, ca să nu întârziem, la un moment dat un bolovan imens cade, rostogolindu-se, pe drum, nimicind o parte din cei ce mărşăluiau. We were like OMG! Mai mergem, mai mergem şi auzim lumea urlând la vreo zece metri în faţa noastră. Un taur imens, să fi avut vreo trei metri înălţime, venea furios nimicind tot ce avea în cale. Cu o colegă ne-am retras mai pe o margine a drumului şi ne uitam îngroziţi cum taurul îşi continua drumul. Ne-am uitat unul la altul, am gândit rapid un WTF?? şi ne-am pornit din nou, şi cât ai zice "peşte" am ajuns la capătul unui coridor unde era un domn cu un catastif mare în care tot bifa nume.

"Voi la etajul doi". Ne-am luat şi ne-am dus la etajul doi al clădirii ce semăna a spital, curioşi să vedem la cine am fost repartizaţi, cu cine vom lucra. Doamna care ne aştepta sus ne-a măsurat în câteva secunde şi a întrebat-o pe colega mea "Tu eşti Mariah Carey?", iar răspunsul colegei mele a fost afirmativ. I was like "Huh?" (nu semăna deloc cu MC). Ne-am trezit cu mopuri şi cârpe în mână. Pare-se că trebuia să facem curat...

La final de program, pe când mă îndreptam spre ieşirea din clădire, mi-am adus aminte că îmi uitasem ceva (chiar nu mai ştiu ce) în dulap, sus. Aşa că dau să urc din nou la etajul doi. Nu ştiu unde erau scările pe care am urcat prima dată, că nu le găseam, iar liftul era prea plin, şi nu vroiam să stau să aştept până se întorcea gol. Atunci mi-am adus aminte de ce mi se spusese mai devreme, de nişte scări secrete folosite doar de domnul profesor, cu care ajungi mai repede la etaj. Însă nu trebuia să ştie nimenea că am folosit scările respective.

Titptil am deschis uşa şi am urcat scările. O scurtătură, un pasaj secret, scări vechi, de lemn, treaptă cu treaptă. Am ajuns la etajul doi şi am rămas surprins să constat că sunt în altă clădire. Încăperi înalte cu geamuri mari prin care soarele lumina rafturile pline până în tavan cu cărţi. Pe jos covoare deschise la culoare, iar pe o masă o cană din care ieşeau ademenitor aburii cafelei. Nu înţelegeam cum de cafeaua şi soarele îmi indicau o oră matinală când teoretic ar fi trebuit să fie amiază. Nu am stat prea mult să îmi răspund la întrebări căci aburii cănii îmi spuneau că cineva e prin zonă, şi nu ar fi bine să fiu văzut. Am dat să mă întorc însă nu mai găseam uşa, astfel că am pornit pe coridoarele imensei clădiri până am găsit o uşă şi am ajuns afară.

Am ajuns într-o piaţă, şi se pare că acolo erau deja şi un coleg şi colega mea brunetă. Ei se uitau înmărmuriţi la clădirile din jur pe care le vedeau pentru prima dată, iar eu ... eu îmi dădeam seama că am mai fost acolo. Vedeam o biserică 'naltă cu o statuie a unui cavaler cu o sabie pe piept în faţă, statuie mai 'naltă decât biserica, vedeam o moschee nu cu o cupolă, ci cu mai multe cupole, una peste alta, turtite şi din ce în ce mai mici, multe alte locaşuri de cult unul lângă altul, şi diverse alte clădiri înalte, toate, dar toate, fiind acoperite în piatră colorată şi un pic lucioasă. Îţi furau ochii cu frumuseţea lor. Iar lângă noi, în piaţă, erau două panouri, de fapt semănau mai mult a două sculpturi dar aveau şi informaţii text, una despre lună, acoperită în pietre albastre şi albe, şi una despre soare, în galben. Ne uitam unii la alţii şi se putea citi pe feţele noastre întrebarea "Unde suntem?". Un oraş necunoscut, temple cum nu am mai văzut şi un text al cărui scris nimeni nu l-a putut asocia unei ţări.

Şi atunci am deschis ochii.

Ce e ciudat e că nu e prima dată când am visat acea piaţă cu toate clădirile din juru-i şi cu soarele şi luna. Am mai fost o dată pe acolo, iar atunci era plin de lume grăbită, îmbrăcată în straie lungi.... Ciudat cum un loc revine, la fel, într-un al doilea vis.

Ei bine, ideea nu a fost să vă arăt ce vise ciudate îmi fată mintea, ci pentru a spune că e ciudat cum acelaşi lucru, ca în vis, se întâmplă şi în viaţă. Te porneşti pe un drum, pornind din punctul A, cu gândul că trebuie să ajungi în punctul B. E uşor să ajungi din A în B. E chiar uşor, şi mulţi se încăpăţinează, îşi repetă că doar finalul îi interesează, şi cu asta basta. Fac un mic efort şi au ajuns la scopul lor. Şi apoi pauză.

Însă poţi ajunge din A în B trecând prin mai multe puncte intermediare sau ocolind calea simplă şi mergând pe căi alternative. De cele mai multe ori se vor dovedi mai interesante, mai captivante şi mai benefice decât calea simplă, întrucât presupun situaţii noi, informaţii noi, oameni noi, locuri noi. Şi fiecare punct nou în care ajungem, asemenea unui graf, ne deschide drumul spre alte puncte intermediare în care, de vrem şi de ne lăsăm antenaţi în joc ajungem, dar din care putem oricând să ne întoarcem la drumul principal.

Eu încă nu am ajuns în punctul B.

La rose que j'aimais....