Caravana Gaudeamus 2009

Începând de mâine, 1 aprilie, şi până pe 5 aprilie, în Piaţa Unirii din Cluj se va desfăşura Târgul de Carte Gaudeamus, aflat dealtfel la a zecea ediţie.

Dacă vă întrebaţi ce găsiţi la Caravana Gaudeamus, hai să vă spun: multe edituri ce îşi vor prezenta cele mai noi publicaţii, finala concursului naţional de lectură "Mircea Nedelciu", lansarea unui cd realizat de Editura Casa Radio cu piese ale Margaretei Pîslaru (trecut ca highlight aici :P ), tombolă şi importante reduceri de preţ.

Sunteţi aşteptaţi, cu mic cu mare, de miercuri până sâmbătă între 10:00 şi 19:00, şi duminică între 10:00 şi 14:00, cu menţiunea că pe siteul oficial se menţionează că pe 1 aprilie Târgul se deschide la ora 12. Aah, şi intrarea e liberă, aşa că nu vă împiedică nimic să daţi o raită ;)

The Reader

Am fost întrebat săptămâna trecută de am văzut vreun film bun în ultima vreme şi de-abia am reuşit să numesc două filme. Uite că în weekend m-am pironit în faţa ecranului şi m-am uitat la faimosul "The Reader". În afară de faptul că în film joacă Kate Winslet, chiar altceva nu mai ştiam.

Şi l-am văzut pe băiatul nostru, un Mike şi el, care pe o vreme ploioasă se întoarce de la şcoală şi este ajutat de o femeie, întrucât lui i se făcuse rău, să ajungă acasă. Mai multe despre cum merge filmul şi despre ce face fiecare personaj chiar nu vreau să vă spun, ca să puteţi savura filmul. Însă am să vă spun că eu am rămas impresionat de poveste, nu mă aşteptam deloc la un asemenea fir narativ, la asemenea alegeri din partea personajelor. Un film foarte bine jucat, în care am urmărit personaje nu actori. Nu e de mirare ca a luat Kate Oscarul. Un joc actoricesc emoţionat şi prin problemele ce le ridică.

Cartea scrisă de Bernhard Schlink în 1997, "Cititorul", ce a stat la baza scenariului filmului o puteţi găsi în librării (ediţia 2009 ~23 lei) sau în anticariate (ediţia 2002). Iar filmul, de sunteţi în Cluj, îl puteţi urmări la Cinema City din Iulius Mall săptămâna asta de la orele 16:00 şi 20:30.

Un film ce merită văzut.

Ora de vară

Bine că s-a schimbat ora. I hate it! :(

photo

Iete ora, stinge becul

Ora Pământului. Cică a fost în seara asta, tocmai pe când unul de-ai noştri uita unde îi iastă poarta şi a dat gol.

Ora lu' nenea Pământu. Are nevoie pământul de o oră specială în care cică să îl lăsăm să se odihnească? Aşa spuneau toate afişele ce le-am văzut în oraş, că e secătuit, stors de vlagă, iar că noi ar trebui să oprim tot curentul, pentru ca planeta noastră să îşi revină.

Mi se pare o prostie cât casa şi am să vă explic de ce. A face ceea ce se spune mai sus este similar cu a ţine regim o zi, iar în celelalte 364/365 (după caz) să mănânci ca porcu. Nu e prea eficient, nu? Aşa mă gândeam şi eu. Aşa că ce poate schimba o amărâtă de oră? Nimic. E doar o apă de ploaie, un fals sentiment de împlinire că ai ajutat planeta... la fel de mulţumit de sine ca haplea ce reuşeşte o zi pe an să ţină regim.

"Greşeşti!" îmi veţi spune şi veţi sublinia faptul că prin Ora asta de fapt se atrage atenţia oamenilor despre scenariul nasol spre care ne îndreptăm dacă nu schimbăm ceva. Ce să spun, printr-un eveniment anual care ţine o oră nu ai cum să realizezi prea multe, mai ales atunci când organizezi concerte şi alte evenimente de divertisment prin care se serbează evenimentul.

Într-o lume perfectă nu ne-am juca cu "iete ora, stinge becu", într-o lume perfectă am folosi cu răspundere toate resursele zi de zi, într-o lume perfectă nu ai lăsa lumina aprinsă într-o încăpere goală, într-o lume perfectă ai stinge becul fără a fi nevoie să îţi spună cineva să îl stingi, într-o lume perfectă te-ai gândi la generaţiile viitoare nu doar când cumperi prezervative...

Single nou Mylene Farmer

Ştim că de cele mai multe ori albumele ajung pe internet înainte de lansarea oficială. Ştim că atunci când se alege o piesă ca viitor single toate siteurile vuiesc cu ştirea şi cu ziua de filmare a clipului. Ştim că cu mult înainte de lansare apare artworkul pe internet, cei de la radio primesc cd-ul cu piesa şi cu vreo două mixuri...

Un caz destul de rar: mâine (adica vineri, 27 martie) se spune ca va fi premiera la radio ( nu la noi, dragilor, ci în Franţa) a celui de al patrulea single de pe albumul "Point de Suture". Şi ce e aşa de rar, aşa de nemaipomenit? Păi faptul că nu se ştie la care posturi de radio. Şi că nu se ştie nici care va fi acest al patrulea single. Nu se ştie nimic. Nimic. Foarte ciudat.

Acum vreo două luni citeam că Mylene Farmer filma un clip (undeva prin Franţa) şi cei câţiva fani nebuni care s-au apropiat periculos de mult de locul cu pricina au spus că nu şi-au dat seama la ce piesă se filma. Foarte ciudat.

Aşa că fierb acuma toţi fanii ei pe forumuri, îşi dau cu părerea şi se tot ceartă, că o piesă e mai bună, alta e mai altfel.... Însă un lucru e sigur, mâine radiourile din Franţa vor avea ditamai audienţa. Prea tare cum au reuşit ei să ţină atâta timp secret totul :)

Primele trei singleuri, pentru cei ce nu sunt la curent, sunt Degeneration, Apelle mon numero şi Si j'avais au moins... Mari şanse ca al patrulea să fie "C'est dans l'air", dar nu m-aş supăra şi de ar fi "Looking for my name" :P. On verra demain.

EDIT: Într-adevăr este vorba de "C'est dans l'air". Tres bien choisi! De dimineaţă circulă şi o presupusă copertă a singleului, însă mari şanse să fie fan-made (deşi mulţi se încăpăţânează să creadă că e cea reală, spunând că doar foloseşte fontul folosit în ianuarie la "The Farmer Project"). Şi Adi a scris pe Monden.info despre Mylene ;)

Sună bine, nu? :)

Windex 2009

O nouă reclamă vă prezint, de data asta la un produs de curăţat geamurile. Cei de la Windex au vrut să ducă conceptul de "geamuri aşa de curate încât devin invizibile" mai departe, să îl scoată din printuri şi să ajungă aproape de consumator. Prin urmare au ieşit în stradă cu ..... nimic. Şi totuşi efectul a fost pe măsură.

"Sometimes when you see nothing you see everything."

via

H&M 2009

Un ad de promovare a noii colecţii primăvară - vară a celor de la H&M în care îi puteţi vedea pe Eva Herzigova şi pe Vincent Gallo. Muzica ce o auziţi este un remix sau un cover (can't tell) al piesei "I've Seen That Face Before (Libertango)" a lui Grace Jones. Foarte interesantă reclama, şi cum reuşesc, cu toată povestea a la "Alice in Wonderland", să pună în valoare hainele. :) (În clipul de mai jos sunt de fapt două reclame, una după alta)

Vă place? :)

No PIN no money

Carduri multe, multe, dar şi multe la zero. Ei, nu am chiar zece, doar patru, dar e bugăt ş-atâta. Am avut de-a face în ultimii ani cu mai multe bănci şi mereu am fost mulţumit de serviciile oferite. Până deunăzi.

Prima dată nu mi-a plăcut de Bancpost când m-am plimbat tot de-a roata în Polus după un bancomat de-al lor doar ca să aflu că sunt singura bancă ce nu are nici punct de lucru nici ATM acolo. Am făcut rapid o referire la nişte sfinţi şi la nişte origini şi am rezolvat cumva problema cu banii, deşi mi-era ruşine de vânzătoare că tot încerca diverse sume la aparatul de cetit carduri.

Şi uite că eram vineri în oraş, şi îmi trebuiau nişte mai mulţi bani. Bancpostul fu prima bancă întâlnită aşa că mă postez la ghişeu şi le dau buletinul şi cardul spunând ce sumă doresc. Am blocat la auzul unui "Ne pare rău, nu putem să vă dăm bani.". Mă gândeam că poate tocmai ce or fi fost jefuiţi şi chiar nu mai au bani în sertare, dar totuşi am insistat şi am întrebat care este motivul pentru care refuză să mă servească. Ei fraţilor, se pare că la Bancpost poţi avea acces la banii din cont doar cu codul PIN (doar de aia am mers la ghişeu şi nu la ATM, uitasem hârtia cu codul acasă), buletinul fiind o chestie inutilă şi fără însemnătate. Nu mi-a venit să cred. Se pare că sistemul lor nu asociază contului de card şi un cont curent asupra căruia să se poată avea acces şi de la ghişeu. Proastă implementare. Proastă.

Cum să nu aibe omul acces la banii din contul lui cu buletinul?? Geeez! Îmi aduc aminte de zilele în care la BCR când vroiai să plăteşti o rată te puteau căuta în sistem doar după un ID numeric, în nici un caz după nume, şi mereu trebuia să mergi cu ultima chitanţă ca să ia de acolo IDul... dar nah, ei s-au modernizat după câteva luni şi puteau căuta după multmai multe câmpuri. Să vedem ce a face Bancpostul.

Norocul meu fu că la doar cinci minute de mers am dat de un ATM BRD şi mi-am făcut plinul. Dar de nu aveam bani pe niciun alt card? Trebuia să îmi stric tot programul mergând până acasă... off off.

Vostro

A mai trecut un weekend. Un weekend în care ziua a fost egală cu noaptea, zi sărbătorită cum se cuvine în Mexic la templele de la Teotihuacan. Cu mic cu mare, îmbrăcaţi în veşminte albe, cu eventuale dungi roşii, cu dansuri tradiţionale şi cu multă speranţă oamenii au întâmpinat şi de fapt au sărbătorit înfrângerea întunericului de către Soare. Aşa cum făceau de demult şi strămoşii lor la orişice echinocţiu de primăvară.

La mine weekendul nu a fost aşa de alb ci a fost negru. Negru dar frumos. Cum micuţul meu de patru săptămâni e tot cu maţele afară pe masa atelierului de reparaţii am avut destul timp să caut un model nou. Am umblat prin diverse magazine din Cluj dar şi în multe magazine online. După cum e şi firesc m-am uitat după modele care să fie ok din punctul de vedere preţ - performanţă - garanţie. Da, da, m-am uitat după un Dell Studio albastru, însă oricât de frumos ar fi nu e de buzunarul meu. Am vrut un HP, apoi un Dell, apoi un Acer, apoi iarăşi HP... Dell-ul respectiv a ieşit de la promoţie si ajunsese iarăşi la 4000 lei, HP-ul avea un singur an garanţie, iar Acer-ul.... well, e Acer :P

Şi aşa am ajuns la laptopul de pe care scriu acuma. Un negru Dell Vostro cu 3 ani garanţie. E simpatic şi elegant, fără zorzoane. Nu am să încep să enumăr fiecare componentă ce caracteristici are, ideea e că e bun (l-am stressat în weekend cu diverse aplicaţii şi câteva jocuri şi totul pare ok), însă ce mi-a atras de la început privirea este ecranul 15,6" HD. Me loves widescreen.

Faţă de laptopul vechi (cumpărat second şi folosit la maxim timp de patru ani) El Vostro reprezintă un upgrade important în mai multe privinţe: dimensiunea ecranului (cel vechi era doar de 12,4"), RAM, HDD, procesor...... Însă cea mai importantă diferenţă este *r.o.l.l.i.n.g. d.r.u.m.s.* bateria, în sensul că ea există şi funcţionează :)) Deci adio probleme când se ia curentul sau la transfer de pe pat pe birou. :D

Ar trebui să sun azi la atelier să văd totuşi ce face ăl mic.

Noaptea costă

Se face aşa, că la o oră târzie aseară, pe când terminam de scris pe hârtie un proiect, îmi vine să îmi verific mailul. Cum încă sunt fără laptop (se pare că domnul ce mi-l repara e în concediu medical şi oricum îmi spunea că simptomele micuţului sunt ieşite din tipare; iar după laptop nou încă mă holb prin toate părţile după modele bune) îmi verific mailul pe telefon (şi aşa când mi-am schimbat abonamentul, în decembrie, mi-au dat 300MB trafic wap din care de-abia folosesc 300kb pe lună, dar asta e altă poveste).

Şi cum ziceam intru eu la oră târzie pe wap. Connecting.... Connecting..... Măi să fie că nici în ruptul capului nu se încarcă YahooMail. A fi o problemă la Yahoo îmi zic. Încerc Gmail. La fel. Încerc mai multe siteuri din Bookmarks..... nimic nu se încarcă. Restart telefon, încercat din nou, nu merge.

Aşa că sun la 411 să vorbesc cu cineva de la Orange să întreb oare care ar fi soluţia salvatoare. Butonez un pic prin meniu, aleg să vorbesc cu un operator şi atunci îmi spune o voce nouă, de robot, cum că pot vorbi cu cineva de la Relaţii Clienţi Orange gratis între 07 şi 22 la numărul 411, iar între orele 22 şi 07 la numărul 401, apel taxabil 0,55 Euro fără TVA (nu ştiu dacă per apel sau per minut, probabil per apel).

Evident că la ei pe site nici vorbă de aşa ceva, ei încă insistă că totul e gratis: "Serviciul Clienti îti furnizeazã rapid si permanent - 24 de ore din 24...... Accesul la serviciu si apelul de consultare la 411 nu te costã nimic."

Iar eu bineînţeles că am făcut ce ar fi făcut orice om normal: am închis telefonul şi m-am culcat botos :P

ESC 2009 - Norvegia "Fairytale"

M-am uitat în weekend (sau oare fu luni dimineaţă?) la mai multe cântece ce vor lupta la Moscva la Eurovision 2009. Unele interesante, altele penibile, altele stilate (Kaas). Piesa ce imi place cel mai mult acuma este cea pe care o va trimite Norvegia. Place ritmul şi punerea în scenă. Prea faină. What sayz you?

Alexander Rybak "Fairytale"

Versuri aici.

That time of the year

După ce ieri tot prin ploaie am umblat în Cluj (ulterior am văzut la tv că s-a transformat în neauă spre seară), am dat azi peste o vreme frumoasă de primăvară acasă. Aşa că înarmat cu toate cele necesare am pornit la tăiat.

(tăiem ce e uscat, rărim şi apoi tăiem deasupra mugurelui)

După cum vă spuneam anul trecut: fără milă. Am luat la rând tufele de trandafiri, am înlăturat o parte din muşuroiul din jurul lor, am tăiat tot ce era uscat sau bolnav, cât mai de jos posibil. Am tăiat tot ce era prea des sau prea pe mijlocul tufei. Şi apoi din ce a rămas am taiat, cu foarfece ascuţite, oblic, deasupra unui mugure ce dădea spre exterioriul tufei. Ca la carte adică. Şi deja am pus ochii pe câteva tije care au deja trei ani şi sunt prea groase, iar la anul am să le tai de tot, că aşa trebuie pentru a reîntineri mereu tufa ;)

Ce să vă mai spun eu vouă? Să nu uitaţi să purtaţi mănuşi de protecţie, din alea groase. Unu la mână nu vă murdăriţi. Dar cel mai important e că nu vă zgâriaţi. Nu de alta, dar ştim că o zgârietură e o poartă de intrare, şi nu ştii niciodată ce se poate găsi în pământ. Aşa că aveţi grijă.

TGIF song

Aşa de des aud melodia asta la radio la serviciu (InfoPro ascultăm, pentru curioşi) încât, deşi la început nu îmi plăcea, am ajuns acuma să o ascult de bunăvoie şi nesilit de nimeni :P E drept, mesajul piesei ar trebui sa fie unul serios, dar cum sar ele asa precum caprele, imbracate cum sunt imbracate, se duce naibii toata tristetea ce ar trebui sa se simta. :)) Oricum, dansanta piesa.

"I hate this part" - PCD

Too much school

Too much school will kill ya :P

via

Flamingos

Probabil că ştiţi celebra fotografie a unor cămile în deşert făcută de cei de la National Geographic (dacă nu, faceţi musai click aici să o vedeţi). Aţi observat care sunt de fapt cămilele, nu? Bine. Tot cei de la NG, planând frumos pe deasupra continentului sud-american, au surprins mai multe păsări flamingo într-o formaţie cel puţin interesantă. Unii spun că ar fi silueta unei păsări flamingo, alţii spun că ar fi a unei raţe, eu zic că nu contează aşa de mult numele păsării ci forma ;)

(oct 2007, Latin America, photo by Robert B. Haas)

via

Blood pillow

Am găsit o pernă perfectă pentru momentele în care pur şi simplu de la prea mult lucru nu mai poţi ajunge în pat. O pernă perfectă pentru a trage un pui de somn oriunde fără a te trezi cu dureri de cap. Tu te odihneşti, e drept, dar cei ce te văd dormind trag o sperietură zdravănă :D

more here

.... and again

Laptop-less. Again. Nu stiu pentru cata vreme. Aşa că, de vreo mare companie se gândeşte că ar vrea să ofere cuiva un laptop nou în teste pentru câteva săptămâni pentru ca apoi acesta să scrie un review, cu cea mai mare plăcere accept. I am not kiddin!

PS: Click in dreapta pe "Vizualizaţi profilul meu complet" si acolo este emailul meu :P

Sara Bareilles - Gravity

Ia uitaţi ce clip impresionant se poate face cu buget redus. Ia uitaţi şi luaţi aminte!

Twitt twitt

Multă lume foloseşte Twitterul ăsta şi cică se pot face multe lucruri cu microbloggingul. Dacă ai timp. Mi-a plăcut însă ce am văzut la Gabi. :))

U2 news

În 1987 s-au suit pe o clădire din Los Angeles să filmeze clipul de la "Where the streets have no name". Nu au avut aprobarea poliţiei. În 2004 au filmat clipul pentru "All because of you" pe străzile din New York, iar seara au susţinut un miniconcert surpriză lângă Brooklyn Bridge. În 2009, mai exact vinerea trecută, au mers la o emisiune radio la BBC pentru a îşi promova noul album. În timpul emisiunii au început să apară zvonuri pe internet şi într-o clipită străzile din jurul postului de radio s-au umplut de lume. Nu a durat mult şi U2 au urcat pe acoperişul clădirii şi au cântat patru piese: Get on your boots, Magnificent, Vertigo şi Beautiful Day. De data asta au avut autorizaţie şi au şi mulţumit la final poliţiei. Aveţi mai jos Vertigo :D Prea tare.

Şi dacă tot vorbim despre U2, să vă mai spun un lucru. În timpul turneului Vertigo au filmat şapte concerte din cinci oraşe din America Latină în format 3D folosind o tehnologie nouă de la 3ality Digital. După o lungă perioadă de editare, filmul rezultat, U23D, l-au prezentat la Cannes în 2007, după care a ajuns prin diverse cinematografe în diverse ţări. Ei bine, odată cu lansarea noului album U2, "No new line on the Horizon", filmul a fost relansat şi tocmai a ajuns şi la noi de vinerea asta, distribuit de National Geographic Entertainment. Din păcate doar în programul a două cinematografe din Bucureşti l-am văzut deocamdată, la Movieplex şi la The Light Centre. În Cluj nu este pe programul curent, iar cei de la Cinema City, singurul cinema din Cluj unde este şi 3D, as far as i know, nu ştiu ce filme vor rula în programul următor. Which is kinda stupid, aşa că le mai dau un telefon dimineaţă, poate prind pe altcineva la telefon :D Filmul conţine 15 titluri din concert, o adevărată minunăţie tehnică din câte am auzit, iar trailerul îl puteţi vedea mai jos. Chiar aş vrea să merg să îl văd.

După 11 zile

11 zile a stat internat. Terapie intensivă, chirurgie, reabilitare. Nasoală treabă. În fiecare zi cu falsa promisiune de externare a doua zi.

Probleme a avut el mai multe: ecranul ce se credea în discotecă, schimbându-şi singur, destul de des, luminozitatea; cursorul ce avea crize şi timp de cinci secunde făcea, de capul lui, câte 20 sau chiar mai multe clickuri, unde vroia el, închizând sau pornind diverse programe; şi cea mai simplă problemă, difuzoarele sclerozate.

Au lucrat băieţii şi l-au tot bibilit iar vineri m-au sunat. Finally.

"Bună ziua, în legătură cu laptopul dumneavoastră vă sun."

Ştiam ce urma să spună, însă nu m-am răbdat să nu zic, cu un ton foarte îngrijorat:

"Vai..... s-a întâmplat ceva cu el?"

Lucru care l-a luat pe nepregătite pe domnul de la telefon.

"Ăăăăh, nu, nu a păţit nimica, l-am reparat."

Glad to have it back. My precious. Nu e vindecat 100% din păcate, aşa că din când în când ne uităm, împreună, pe diverse siteuri, la diverse modele. Neamuri mai tinere de-ale lui. Who knows?

La rose que j'aimais....