Math made easy

Gata sesiunea, nu? Stres mare la unele facultăți, dar ce să faci, așa e cu examenele astea. Ei bine, câți dintre cei ce au avut de dat examen la o materie ce implică matematici dubioase (sisteme dinamice, analiză matematică sau chiar și la fizică) nu și-au blestemat zilele când au primit la examen niște subiecte de stă mâța-n coadă? Eu aș zice că mulți! Ceea ce nu știau ei însă e că problemele pot fi abordate și altfel:

Textul spune: "Its curvy, with a higher bit at the end and a rather aesthetically pleasing slope downwards towards a pretty flat strait bit. The actual graph itself consists of 2 straight lines meeting at the lower left hand corner of the graph and moving away at a 90 anger each line has an arrow head on the end"

Eh, vă ține să încercați așa ceva în toamnă? :))

Lec of orghenizeișăn

Azi trebuia să fie ultimul hop dintr-o lună iunie al naibii de stresantă. Ultimul. Pregătit, cu toate cele la mine, cum am fost anunțat de cu două săptămâni înainte, aranjat, asortat pe albastru, m-am prezentat de dimineață la examen. Puhoi de oameni, dar cu toții eram liniștiți că vom fi rezolvați repede. Așa ni se spusese. De data asta însă vechea zicală referitoare la târguiala de acasă și cea din piață a fost mai mult decât adevărată, pentru că la nouă și jumătate se terminase orarul de examinare și puhoi de oameni am rămas cu un timid ”wtf” pe buze.

Dureros cum unii este foarte ocupați și nu se știu organiza (de ce nu am fost chemați și rezolvați cu toții într-o sâmbătă, nici acum nu înțeleg). E drept, eu nu ar trebui să mă plâng, sunt la 10 minute de Policlinică, însă sunt oameni care trebuie să vină din alte județe. Cred că e o adevărată plăcere să te pornești din Bistrița sau din Alba ca să ajungi în Cluj pe 8 dimineața... mai multe zile la rând...

Foarte prost stăm cu organizarea. Și nu doar la gestionarea timpului mă refer, ci și la prezentarea clară a cerințelor, din timp. Ziceți și voi, în ziua cu examenul să ți se spună că de fapt trebuia să mai prezinți și un caiet de sarcini (în urmă cu două săptămâni ni se spusese clar că nu avem nevoie de acel caiet), dar pe care nimenea, nici cei care te examinează nu știu cum se completează, pur și simplu te încălzește la inimă. La propriu (că nah, crește pulsul, tensiunea). Acuma am ocupație până mâine, caut să văd unde găsesc criterii clare despre cum se completează și vedem ce a ieși (și cunoscându-mă, sigur îmi va ieși excepțional :D ).

Te întrebi de ce nu am luat măsuri, de ce nu ne-am mobilizat, de ce nu ne-am răsculat, de ce nu am luat furcile și topoarele, de ce nu am luat ostatici să îi legăm de un stâlp, eventual să facem și un foc și să cântăm despre libertate și egalitate? În primul rând pentru că nu am avut bugetul necesar unei asemenea viziuni artistice (furcile nu se dau gratis, you know?) și nah, uneori, oricât de solide îți sunt argumentele ești nevoit să treci la tactica ”just smile and wave” (surprinzător ce rezultate bune dă tehnica asta! :D )

Așa că am să scap mâine... sau miercuri... sau știe Dumnezeu când... săptămâna e lungă. Noi să fim sănătoși :)

PS: Nu uitați de sondajul din partea dreaptă :P

60 de zile

.. au mai rămas până când, la București, voi fi la câțiva metri de ea.

Însă până atunci.... sâmbăta ce vine va fi difuzat, în UK, pe SKY1, de la ora 23 ora României, concertul Sticky and Sweet filmat anul trecut în Buenos Aires. În HD. Dacă vă e prea greu să așteptați până a doua zi pentru a prinde torrentele sau clipurile pe youtube, îl veți putea urmări în același timp cu britanicii pe un site de streaming ;) Cannot wait! :D

Îngrozit în centrul Clujului

Nu am crezut vreodată că voi da peste așa ceva în centrul orașului.

Mergeam astăzi grăbit spre restaurant. Mai aveam șapte minute să ajung și semaforul tocmai se făcuse roșu. 12:53. Așa că am stat cuminte, urmărind omulețul roșu de pe partea cealaltă, sperând să se transorme în omuleț verde cât mai repede. În Piața Mihai Viteazu eram, trebuia să trec zebra ce dă spre Agenția CFR. Și stăteam eu așa ..

.. și la un moment dat îmi fug ochii de la nenea roșu și ma uit lângă mine. Am înlemnit. Un nene, după costumație și după sârma imensă rulată pe umăr mi-am dat seama că era coșar. Eu eram înlemnit. Am făcut doi pași în lateral, mai departe de el. El vorbea la telefon. Eu îngrozit. Mă uitam la el și la bota lungă ce o ținea în mâna dreaptă, astfel că la un metru în fața lui, pe botă, stătea mortăciunea. Eram înlemnit, simpaticul acționat la maxim, inima la o frecvență prea mare pentru a mai putea fi măsurată. El vorbea la telefon: ”Da, măi, îți dai seama, un șarpe măi. [..] Un metru optzeci să aibă [..] L-am omorât, da, ce drac să fac?”. 12:54. Eu înlemnit. Șarpele, cu capul zdrobit, încolăcit pe botă.

Când a apărut omul verde în depărtare am pornit deodată, însă eu am accelerat de zici că zebra era de jar. După vreo cinci minute de mers (alert), în apropierea restaurantului, m-am mai liniștit.

În centrul Clujului să găsești un șarpe așa de mare???? WTF??? Probabil undeva în casele vechi din jurul Canalului Morii, but still... WTF??

Iar dacă se trezește cineva să întrebe ”de ce nu i-ai făcut poză să pui pe blog?” , răspunsul se găsește mai sus ;)

Buffy vs Edward (Twilight)

Nu știu de voi v-ați uitat la Twilight au ba, eu doar trailerul l-am văzut și mi se pare vai ș-amar de capul lui (și am văzut-o și pe actrița principală la Late Show cu David Letterman, Doamne, cred că nici jumătate de neuron nu are :| ). Culmea culmilor e că a avut succes (toate fetele înnebunite după băiet) așa că se face și partea a doua.

Cineva s-a gândit să îi aducă împreună pe Edward (vampirul din Twilight) și pe Buffy (the famous and beautiful vampire slayer). Rezultatul e exceptional, trebuie să recunoaștem, iar Buffy reactioneaza perfect la replicile lui deșirate și tâmpe :))

Buffy totally kicks ass! Mwuahahahaha!! :D

Lily Allen - F*ck You

Me does not like this chick, dar cântecul e genial!!! Şi clipul nu e rău deloc :D

Clipul tocmai ce a apărut, văzut pe DivercityCafe.

Si o versiune interesanta facuta de niste studenti: aici.

'Morning

Would love to have a coffee with you in the morning....

Ce soir à Bucharest

Vă spuneam de concertul din seara asta de la Sala Palatului acum câteva zile. Oof, de ce trebuie ca toţi să meargă să cânte la Bucureşti? Ce are Bucureştiul şi nu are Clujul? Ah ... wait ... stupid question :(

Mademoisella îşi promovează albumul "Kabaret" printr-un show ce aduce aminte de muzica anilor '30. 170 de concerte în 30 de ţări. Impresionant. Deja am văzut că a fost relansat albumul având şi un disc live, "Kabaret en studio et sur scene". Iar pe 18 mai a fost lansat şi dvdul oficial "Kabaret Live au Casino de Paris". Prea frumos, prea frumos.

Merge cineva la concert deseară?

I come from ze future!

"I come from ze future!"

Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniţi o persoană care să arate aşa cum credeţi că unul din prietenii voştri ar arăta peste vreo cinci ani? Să aibe aceiaşi ochi, aceeaşi privire, aceaşi postură, aceeaşi atitudine, acelaşi mod de a sta cu mâinile în buzunar, acelaşi mers, doar că nah, cu cinci ani în plus?

Happened to me yesterday. Un pic cam ciudat, aş zice, mă gândeam să mă apropiu şi să spun ceva, de genul "Hei, X, ce faci? Cum e viaţa peste cinci ani? Cum ai ajuns aici? Îţi mai aduci aminte de mine, nu?" ... Dar am zis că nu risc să îi desconspir identitatea şi calitatea lui de călător în timp, vă daţi seama ce ciudat ar fi fost.. toată lumea să-şi întoarcă privirile "OMG, vii din viitor? OMG!!!!"... followed by mass hysteria, FBI şi alte agenţii secrete...

Iar acuma serios vorbind, să zicem că s-ar întâmpla aşa ceva, aţi întâlni pe cineva care vine din viitor şi v-ar spune că are voie să vă răspundă la o singură întrebare despre viitor.... Ce l-aţi întreba? L-aţi întreba ce numere ies la loto peste o lună? (fără să afli că peste două luni te calcă trenul?) Aţi întreba dacă peste un an faceţi nuntă? (fără să afli că a doua zi îl găseşti cu alta?) Aţi întreba dacă ajungeţi finally directorul companiei? (fără să afli că după doar două luni compania dă faliment?).

C'mon, voi ce aţi întreba? Ce aţi vrea să ştiţi?

(Sondaj Nou in partea dreapta a paginii:D )

PS: Rezultatele sondajului precedent aici.

Friday 12th

One can't get lucky everytime :D

Când rămâne în pană de idei

V-aţi întrebat vreodată ce face un blogger când rămâne fără inspiraţie? Păi hai să vă spun, din câte am observat eu în minunata noastră ”blogosferă” :

Primul impuls ar fi să caute repede o poză haiosă sau un filmuleţ funny. Dar de obicei majoritatea nu fac asta, așa că încearcă și alte opțiuni...

Trece pe videoblogging. Că e mai cool. Că are ceva de spus :D

Ia un subiect aparent banal, o activitate normală de zi cu zi, inventează o poveste fie cu balauri și zâne fie cu termeni științifico-hilari et voila!

Începe și face diverse clasificări, tipare și tabele... tipuri de șefi, șoferi, angajați, politicieni, bărbați, femei, bloggeri....

Încearcă să transforme un post fără de valoare în ceva interesant inserând date despre nenumăratele ore de nesomn acumulate.

Încearcă să vorbească cu pasiune despre un subiect (despre care acum o lună scria cât de penibil/disperat este de abordat) aiurea.

Începe o leapșă :D

Trece înapoi de la videoblogging la text-blogging.

Se ia de ce scriu alți bloggeri. (I am not doing that :)) )

Mai adăugăm ceva? :D

PS: n-am dat nume, n-am dat linkuri, cine se regăsește, treaba lui :P

La rose que j'aimais...

Bistrița, 6 iunie 2009

Patricia Kaas, supliment JN

Bine e să mai treci pe lângă un chioșc de ziare. Astăzi Jurnalul Național are supliment Patricia Kaas. 16 pagini cu informații despre cariera Patriciei și un CD cu 18 dintre cele mai cunoscute piese ale ei (best-of-ul ”Rien ne s'arrête 1987-2001”). O surpriză plăcută o reprezintă pozele color din supliment și prezența versurilor pieselor (se vede că nu am mai cumpărat de mult un ziar).

Duminica asta, 14 iunie, Patricia va susține un concert la București, în turneul de promovare al albumului ”Kabaret” (album de pe care cu siguranță știți piesa ”Et s'il fallait le faire” cu care a concurat la Eurovision). Bilete mai găsiți pe EventIm.ro , între 100 și 430 de lei, depinde cât de aproape de scenă vreți să fiți. M-aș duce, sincer, m-aș duce, doar că bugetul nu îmi permite momentan.... și concursuri cu premii bilete nu găsesc.... încă. Mai caut :))

Oricum, prea fain CD-ul ;)

Avem europarlamentari

Vai, vai, mi-a trebuit să merg la vot... Am stat și am citit prima listă, nu mi-a plăcut, următoarea nu mi-a plăcut, nici cealaltă, nici cealaltă, nici cealaltă. Citeam și dădeam paginile sperând să dau de niște oameni care să merite o ștampilă. Să știți că foarte repede s-au terminat paginile și cât pe ce să îmi scape un ”Unie naiba-s restul???”. Am recitit, am regândit și apoi înainte să se usuce tușul am pus ștampila aia minusculă (se vede că e criză) într-un chenar în care mi s-a părut că prostia și îngâmfarea per candidat sunt mai reduse.

Prezența la vot scăzută, dacă acum doi ani ridica semne de alarmă că populația e nemulțumită de clasa politică, acum nu mai impresionează pe nimeni. Partidele își spun ”las, steie acasă, ne descurcăm noi cu prostimea asta care vine la vot”. Păcat că nu a fost condiția ca musai 50 % din populație să vină la vot ca să li se valideze lor mandatele de europarlamentari. Păcat! Mama lor!

Mari fețe politice au spus la ieșirea de la urne că au votat pentru un viitor mai bun, pentru o Europă unită, pentru o siguranță a zilei de mâine, iar EBA, amuzată, a spus că ea a votat pentru ea. Pupa-o-ar tata pe frunte.

Avem politicienii pe care îi merităm. Aștept ziua în care poporul, prin vot democratic, îi va da jos din fotoliile lor pe toți retardații, neciopliții și corupții ce râd acuma cu gura până la urechi ”Nah că am făcut-o și pe asta, Hă hă hă!” ”Este, poporul ne iubește!”. Trebuie dați jos, trebuie învățați minte că așa cum au fost aleși pot fi și dați jos și că ”La bine și la greu” nu înseamnă că lor tre să le fie bine iar nouă greu!

Vai, deja îl și văd pe Becali împărțind pumni la europarlamentari italieni ”Ce ai băi, macaronar împuțit, lasă fata să vorbească, nu-ți pice bine mâncarea în seara asta, nu vezi că are emoții? E greu să aibă succesuri așa de tânără!”. Cinci ani.... cinci. De capu meu!

Halegeri heuroparlamentare

"La bine și la rău, tu să iei atitudine și să alegi bine, să alegi banii!"

Sincer fraților, de data asta chiar nu știu pe cine să pun ștampila. Niciun nume nu mă inspiră, niciun nume nu mi se pare de încredere. Unul mai urât ca altul, unul mai fals ca altul, unul mai prost ca altul.

Si cu toate astea merg la vot, am să stau în cabină și am să citesc toate numele, poate poate îmi vine vreo idee.

Si dacă tot despre alegeri vorbim, sincer ar trebui dată o lege ca a doua sau a treia zi după alegeri toate afișele electorale să fie date jos... și să se lase cu amenzi de se gasește un partid care nu se conformează. Aaah, am uitat să spun, responsabili de datul jos al afișelor să fie, evident, cei care le-au pus, adică partidele și voluntarii lor. Că lipesc ca nesimtiții cu sutele de afișe, pe stâlpi, pe copaci, pe porți, pe garduri, pe clădiri, peste alte afișe, oriunde si le uita apoi acolo cu lunile....